Moartea a ajuns să fie un lux pe care nu toţi muritorii de rând şi-l pot permite. Pentru că se confruntă cu o problemă majoră în ceea ce priveşte locurile de veci, municipalitatea a luat decizia ca aprobările să fie date numai în situaţiile de urgență. Atât societatea Gospodărire Urbană, cât și Primăria Galați, au început săpăturile pentru a identifica un teren pe care să fie amenajat un cimitir nou. Totuși, lentoarea cu care se mișcă autoritățile în această problemă este inexplicabilă, în condițiile în care aproape toate locurile de veci sunt epuizate.
Rezervă pe zero
Faptul că nu mai sunt locuri de veci nu este o noutate la nivelul Primăriei Galați. În ultimii ani, edilii au tot fost avertizați de cei care administrează cimitirele că nu mai sunt locuri. Evident, răspunsul este clasic pentru administrația locală: „cunoaștem problema și ne vom ocupa de ea”. Cum, și mai ales când, nu se știe. Eduard Grosu, directorul SC Gospodărire Urbană, spune că au fost identificate niște locații, însă doar atât. Mai grav este că s-au epuizat și locurile de veci din fondul de urgență. Conform legii, fiecare primărie trebuie să păstreze un număr de astfel de locuri neocupate, în caz de calamități naturale. Legea stipulează clar și numărul de locuri de rezervă. Este vorba despre 10% din totalul populației orașului, ceea ce ar însemna circa 25.000 de locuri. Asta în condițiile în care, la începutul anului, la Galați, nu existau nici măcar 2.000 de locuri goale. ”Noi suntem obligați ca o suprafață de teren să o ținem ca loc de veci în caz de calamitate naturală. S-a sistat acordarea locurilor de veci în rezervă, pentru faptul că suntem nevoiți să avem locuri de veci în caz de urgență. Ca urmare, societatea noastră asigură un loc de veci doar în momentul în care este o urgență”, mai spune Grosu.
Piața mormintelor - controlată de Eduard Grosu
Criza locurilor de veci din cimitirile gălățene a dus la formarea unei adevărate mafii a gropilor. Aşa se face că, la mâna a doua sau chiar la a treia, doi metri pătraţi de pământ ajung să coste chiar și 3.000 de euro, adică de două ori mai mult decât metrul pătrat de locuinţă. Mai norocos este directorul ADP, Eduard Grosu, care vinde locuri de veci din ”patrimoniul” mamei sale cu 5.000 de euro. Această situație n-o recunosc preoţii, nici administratorii cimitirelor, nici groparii, ci chiar cumpărătorii. Este bine de știut că prețurile variază în funcție de cimitir sau de poziționarea gropii în teren. Cele mai scumpe locuri de veci sunt la Cimitirul Eternitatea.
Lucian Constantin
