Acum cinci ani, municipiul de la Dunăre era anunţat ca un oraş în care vor ajunge să locuiească şi să muncească mii de străini. Vietnamezi în Şantierul Naval, chinezi în Chinatown-ul care urma să se ridice la periferie, turci la Beyler şi ,bineînţeles ,basarabenii de peste Prut.
A venit criza în anul 2008 şi toate aceste iluzii au căzut ca un castel de cărţi. Acum, în judeţul Galaţi sunt înregistraţi doar vreo 1.850 de străini, din care doar vreo 500 au drept de muncă. Restul, fie sunt studenţi basarabeni, 500 la număr, fie sunt basarabence care s-au căsătorit cu gălăţeni, tot în jur de 500, sau tot conaționali de peste Prut care nu au niciun fel de ocupaţie. Alături de „fraţii” de peste Prut, în Galaţi mai sunt, de ordinul câtorva zeci de persoane, turci, indieni, italieni. Caracterul Cosmopolit al urbei prăfuite începe să semene cu perioada interbelică, dar economia nu a făcut niciun salt.
Basarabenii preferă să meargă, pe salarii mai mari, în Europa
Deşi este al doilea oraş ca putere economică, dintre cele situate pe graniţa cu Republica Moldova, după Iaşi, Galaţiul nu este atractiv pentru cetăţenii basarabeni în vederea stabilirii lor aici şi, implicit, pentru obţinerea unui loc de muncă. Doar 1.100 de basarabeni sunt înregistraţi ca locuitori ai orașului nostru, dintre cei peste 1800 de străini găzduiţi de judeţul Galați. Dintre aceştia, de-abia vreo 200 sunt angajaţi pe piaţa muncii, în special la firme mici şi medii. Menţionăm că, în Galaţi, sunt înregistraţi în jur de 110.000 de gălăţeni cu forme legale de muncă. Chiar dacă veniturile din Republica Moldova se situează la o medie de 100 de euro pe lună, tinerii de peste Prut nu se înghesuie să muncească în Galaţi şi preferă să meargă în Capitală, dar majoritatea preferă să plece mai departe, spre Europa de Vest.
„În general, tinerii din Basarabia sunt împărţiţi în două categorii. Cei care nu vor să plece de acasă sau nu pot, din motive financiare, şi cei care riscă tot şi pleacă în Vest sau în Rusia. Galaţiul nu este un loc bine privit de tineri. Existenţa Facultăţii de la Cahul era o posibilitatea ca, în fiecare an, 300 de tineri să studieze în Galaţi, iar majoritatea rămâneau aici, după patru ani de studii. Galaţiul şi, implicit, România nu sunt atractive pentru că tinerii care decid să plece de acasă au de ales dintre un salariu de patru sau zece ori mai mare în Galaţi şi unul de 40 de ori mai mare în Vest. În plus, formalităţile de stabilire în România sunt dificile”, ne-a declarat Tatiania Manea, de 26 de ani, stabilită de 7 ani în Galaţi.
Chinatown-ul gălăţean - un proiect mort
Marian Filimon, preşedintele Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, a fost unul dintre promotorii ridicării unu cartier asiatic pe malul Dunării, care să atragă investiţii dn China. Proiectul a fost abandonat, odată cu startul crizei. N-au mai ajuns nici vietnamezii din Şantierul Naval, care erau necesari pentru a-i înlocui pe gălăţenii plecaţi la muncă în Olanda şi SUA. A venit, în schimb, criza şi conducerea combinatului nu numai că nu a mai avut nevoie de personal, dar a şi renunţat la peste 2.000 de oameni.
Marian Păvălașc
