Privatizat în urmă cu zece ani, cel mai mare combinat siderurgic din România a adus în visteria noului patron un profit net de peste 5 miliarde de dolari. Suma impresionantă a fost strânsă doar în cinci ani, în timp ce în ceilalţi cinci ani unitatea de la Galaţi a înregistrat pierderi. Cu toate acestea, o simplă analiză a rezultatelor economice afişate pe site-ul Ministerului Finanţelor arată că pierderea cumulată în cei cinci ani mai grei pentru siderurgişti a fost de 3 miliarde de lei, adică de şase ori mai mică decât profitul net cumulat în perioada prosperă când compania indiană aduna de pe urma gălăţenilor peste 18 miliarde de lei (respectiv 5 miliarde de dolari).
Istoria profitului
Mai mult, pierderile cumulate în cei cinci ani au fost recuperate într-un singur an. Concret, combinatul de la Galaţi a înregistrat pierderi în 2002, primul an de la privatizare, după care au urmat doi ani, respectiv 2003 şi 2004, în care unitatea a reuşit să-şi recupereze pierderile şi să realizeze şi cel mai mare profit de după privatizare. Este vorba despre un profit de 14 miliarde de lei înregistrat la sfârşitul anului 2004.
2005 a reprezentat pentru companie o coborâre bruscă, însă revenirea nu a întârziat să apară. Aşă că în următorii trei ani, respectiv 2006-2008, ArcelorMittal Galaţi înregistra profit după profit reuşind, astfel, ca toţi cei cinci ani de profit să depăşească de 75 de ori suma pe care patronul indian ar fi trebuit să o plătească statului român la privatizare: 70 de milioane de dolari.
Însă, odată cu instalarea crizei economice la nivel mondial, afacerile siderurgice de la Galaţi au avut de suferit, iar anii imediat următori, 2009 -2011, au adus Combinatului doar pierderi.
S-au pierdut şi 16.000 de locuri de muncă
Privatizarea combinatului a reprezentat, pentru cei peste 25.000 de muncitori ai unităţii, la momentul 2001, o speranţă în mai bine dar şi pierderea locului de muncă. Şi asta pentru că patronul indian, care deşi nu avea permisiunea concedierii angajaţilor, a venit cu o propunere greu de refuzat: autodisponibilizarea. Astfel, mii de siderurgişti, încântaţi de sumele primite la plecarea din combinat, au spus „da” şi au părăsit locul de muncă. Într-un final, din cei peste 25.000 de locuri de muncă, atâtea câte avea unitatea siderurgică, au mai rămas doar puţin peste 8.000. Curios este faptul că numărul angajaţilor a scăzut în fiecare an, cei mai mulţi plecând în 2003, atunci când unitatea a rămas fără 6.000 de oameni. În acelaşi timp, odată cu plecarea oamenilor, patronul decidea şi închiderea sau suspendarea activităţii a mai multor unităţi de producţie astfel încât, în prezent, aproape două treimi din capacitatea de producție a Combinatului nu mai este funcţională. Avem exemplu Cocseriei, Uzinei de Piese de Schimb, o parte din oţelării, câteva furnale.
Investiţii, sub semnul îndoielii
În ceea ce priveşte obligaţiile investiţionale pe care noul patron trebuia să le facă la Galaţi, actualul director, Ribro Bruno, a declarat că au fost îndeplinite. Mai mult, domnia sa a spus că valoarea lor a fost de două ori mai mare decât cea prevăzută în contractul de privatizare. Precizăm că, tranzacţia cu statul român a inclus angajamente investiţionale de 351 milioane de dolari. Însă, cu toate acestea, sunt voci în combinat care nu sunt de acord cu această declaraţie, afirmând că „s-au făcut investiţii sporadice, doar acolo unde patronul ar fi avut de câştigat. Şi, pe lângă faptul că s-au redus emisiile de noxe în atmosferă şi s-a cumpărat o macara performantă, restul investiţiilor nu sunt justificate”, este de părere Vladimir Şandor, prim-vicepreşedinte al Sindicatului Solidaritatea. Mai mult, acesta susţine că, pe lângă avantajele pe care compania le-a obţinut de la statul român, aceste investiţii sunt floare la ureche.
În prezent, Combinatul de la Galaţi se află în aceeaşi perioadă dificilă, iar siderurgiştii care au mai rămas se tem pentru locurile lor de muncă dar şi pentru ziua de mâine, în condiţiile în care salariul mediu în unitate este puţin peste o mie de lei la care se adaugă bonurile de masă. Administraţia ArcelorMittal a dat publicităţii, în urmă cu aproximativ o lună, o declaraţie în acest sens: „nu avem în desfăşurare un plan de închidere a Combinatului ori a fluxului cald (…)Dorim să asigurăm comunitatea că aceste eforturi intense au ca scop protejarea slujbelor, precum şi menţinerea Combinatului ca principal pilon al economiei locale”, spunea directorul general al Combinatului, Bruno Ribo.
Marilena Dinu
