Uniunea Europeană a inclus în directiva privind comunicațiile electronice obligația pentru statele membre ca accesul la Internet să nu poată fi blocat sau limitat în mod abuziv. Articolul 1 alin. (3a) din Directiva 2002/21/CE prevede în mod explicit că:„Măsurile luate de statele membre cu privire la accesul utilizatorilor finali la serviciile și aplicațiile prin rețele de comunicații electronice sau cu privire la utilizarea acestor servicii și aplicații de către utilizatorii finali trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, astfel cum sunt garantate de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiile generale ale dreptului comunitar.”
Problema fundamentală este că blocarea site-urilor web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conținutului online, măsură ce ridică probleme serioase în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în general și a dreptului la liberă exprimare în particular.
Internetul și site-urile web sunt unanim recunoscute ca mijloace de comunicare în masă, astfel blocarea acestora în mod arbitrar riscă să contravină Constituției României Art. 30 aliniatul (2) „Cenzura de orice fel este interzisă”și aliniatul (4) „Nici o publicație nu poate fi suprimată”.
Faptul că o autoritate administrativă și nu o instanța de judecată poate să decidă, fără posibilitate de apelare, că un anumit site nu trebuie să fie accesată de către utilizatori ridică probleme ale constituționalității deciziei.
Raportorul ONU cu privire la libertatea de exprimare concluzionează cu privire la acest subiect că: “Măsurile de blocare constituie o modalitate inutilă și disproporționată de a atinge scopul declarat”.
Din punct de vedere tehnic, sunt deja documentate cazuri la nivel mondial în care, în funcție de metoda tehnică folosită, blocarea a dus la imposibilitatea accesului la site-uri 100% legale, dar găzduite pe același IP, sau la blocarea unui site întreg (de ex. Wikipedia sau Instagram) pentru un singur conținut discutabil.
Aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât se dorește nu numai crearea unei liste negre cu societăți neautorizate care va fi transmisă furnizorilor de Internet, dar și identificarea site-urilor care în cadrul unor activități de marketing, reclamă, publicitate sau alte activități cu caracter promoțional oferă legături către jocurile de noroc neautorizate în România. Aici există un real pericol de apariție a unor decizii arbitrare cauzate de interpretabilitatea acestei prevederi. O pagină de Facebook este un site? Un videoclip pe Youtube.com este promovare? Dar pe Trilulilu.ro? Dacă Google.ro afișează rezultate care promovează site-uri de pariuri neautorizate va fi blocat? Dar Google.com?
Mai mult decât atât, implementarea unui astfel sistem de blocare a site-urilor de către furnizorii de servicii Internet înseamnă că sunt create și puse în funcțiune o serie de instrumente de cenzură care pot fi extinse foarte ușor la alte domenii. Odată acceptată blocarea Internetului și odată ce este pus la punct un sistem tehnic pentru implementarea acesteia, din ce în ce mai mulți vor cere ca din ce în ce mai multe lucruri să fie cenzurate.
De exemplu, sistemul de blocare a Internetului din Italia a fost creat, inițial, tot pentru a împiedica accesul la jocuri de noroc online neautorizate. În ciuda acestor intenții inițiale s-a ajuns la blocarea Internetului în multiple scopuri, de către multiple agenții și cu și fără protecțiile cerute de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De la o listă simplă în domeniul jocurilor neautorizate de noroc, din 2006, s-a ajuns astăzi la o listă complexă de site-uri.
Din păcate, Italia nu este singurul astfel de exemplu. Un alt astfel de exemplu este și Franța, care a urmat o traiectorie similară, pornind tot de la blocarea site-urilor pentru jocuri de noroc online.
Încălcarea vieții private prin alterarea confidențialității comunicației electronice
Furnizorii de servicii Internet (ISP – Internet Service Provider) au obligații de asigurare a confidențialității comunicațiilor electronice, pe care doar le intermediază din punct de vedere tehnic.
O decizie de blocare și redirectare prin ISP a unui site intervine în comunicarea dintre utilizatorul de Internet și site-ul respectiv, și îl retrimite, fără a-l anunța în prealabil, către un alt site, în cazul nostru – unul operat de o instituție militarizată. Prin această acțiune ISP-ul transmite STS toate datele de trafic care pot identifica un utilizator de Internet, încălcând Art. 4 din legea 506/2004 privind viața privată în sectorul comunicațiilor electronice, dar și legea 677/2001 prin transmiterea unor date personale (cum ar fi adresa IP) unor terți, fără informarea sau consimțământul utilizatorului.
Respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.
Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune
Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune conform Art. 361 din noul Cod penal. Incriminarea penală a unei astfel de fapte este impusă de faptul că o astfel de activitate reprezintă în practică o alterare a funcționării corecte a sistemelor și rețelelor informatice.
Or, decizia ONJN se pare că îi obligă pe ISP să desfășoare o activitate tipic infracțională, în condițiile unui cadru juridic nereglementat unitar. Dacă orice altă persoană fizică sau juridică ar face exact aceleași acțiuni ca cele mandatate de ONJN, ar fi cu siguranță un infractor conform codului penal român în vigoare.
Reamintim că, respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.
Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică
Conform studiilor publicate de ICANN, principala autoritate care administrează resursele Internetului, blocarea site-urilor și blocarea prin DNS, în special, împiedică implementarea unor mecanisme de securizare a DNS-ului (DNSSEC) care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a Internetului.
Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite
Ca orice măsură de cenzură a Internetului, măsurile propuse de ONJN sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite de orice utilizator de Internet care știe să caute pe orice motor de căutare cuvinte ca: OpenDNS, alternative DNS, Google DNS, VPN, Tor sau altele.
În schimb măsurile ONJN vor crea infrastructura de cenzura a conținutului pe Internet care probabil va fi folosită și de alții pentru alte scopuri (vezi de ex. recentele măsuri de blocare a conținutului în Portugalia pentru presupuse încalcălcări ale drepturilor de autor).
ActiveWatch – www.activewatch.ro
APADOR-CH – www.apador.org
Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) – www.apti.ro
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) – www.crji.org
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) – www.cji.ro
Fundația Ceata – www.ceata.org
