Interviu cu Grygoriy Kozma - consilier personal al primarului Marius Stan, care are interdicție de a intra în România timp de un an.
În luna iulie, aţi fost angajat în funcţia de consilier personal al lui Marius Stan, primarul Galaţiului. Cum şi unde l-aţi cunoscut pe edilul-şef? V-a propus, personal, primarul o astfel de colaborare?
Într-adevăr, în luna iulie am fost angajat în funcţia de consilier personal al primarului municipiului Galaţi, domnului Marius Stan. Eu am ocupat funcţia de primar în cea mai mare comunitate de etnici români din Sudul Basarabiei, actual - raionul Izmail, fiind ales la vârsta de 23 de ani, devenind cel mai tânăr primar din Ucraina. La terminarea mandatului, am păşit pe un drum electoral pentru Consiliul Regional Odessa. Localitatea în care am fost primar este şi localitatea de baştină a mareşalului Alexandru Averescu. Localitatea i-a şi purtat numele. În perioada mandatului de primar, am căutat să fac un bust acestei personalităţi marcante. În acest sens, am căutat sponsorizare pentru bust, atât printre oameni de afaceri din România, cât şi printre pesonalităţi politice, mondene, inclusiv din lumea fotbalului. Astfel m-am şi cunoscut cu domnul Marius Stan, care a sprijinit comunitatea românilor din afară, fără să facă din asta show, aşa cum mai obişnuiesc unii. Pe marginea numirii mele în funcţia de consilier personal al primarului, vă pot spune că această situaţie a intervenit atunci când s-a pus problema valorificării potenţialului Galaţiului, din punct de vedere al poziţiei geografice, ca oraş de graniţă estică a României, respectiv a UE, oraş cu avantaje de cooperare transfrontalieră. Pe harta României şi a UE, acesta este ultimul oraş în partea de est a hărţii UE, iar din spaţiul ex-sovietic spre vest, este, dimpotrivă, primul oraş, atât de tranzit, cât şi de cooperare. Galaţiul, dintotdeauna, a fost la intersecţia drumurilor, încă din perioada Bizantină. A nu se nega importanţa poziţiei geografice a Galaţiului. Ca să începem cu ceva, atunci domnul primar Marius Stan a angajat un etnic român din partea cealaltă de Prut, un cunoscător al specificului zonei, cu avantajele şi dezavantajele ei, al mediului de afaceri, care cunoaşte limba „inamicului” - cum mai glumesc, uneori, prietenii mei din Galaţi, iar în ultima perioadă am fost intensiv implicat în proiecte de cooperare transfrontalieră, precum şi în stabilire de raporturi economice între agenţi economici de cele două maluri ale Dunării. În special, un raport foarte constructiv şi rezultativ cu Uniunea Camerelor Bilaterale de Comerţ a României, raport care urma a fi valorificat pentru oraşul Galaţi.
Până să activaţi în cadrul Primăriei Galaţi, cu ce v-aţi ocupat? Ce profesie aveţi şi ce funcţii aţi deţinut, până în prezent?
De profesie, sunt jurist. Mă pasionează literatura şi am publicat un volum de creaţie în limba română, în 2008, la Galaţi, pe când eram primar dincolo. Am şi donat, atunci, către Biblioteca „V. A. Urechia” volume pentru fondul bibliotecii, cum cere tradiţia publicării la Galaţi. În mare parte, această literatură a fost distribuită în comunităţile româneşti din Sudul Basarabiei, actual Ucraina, ocazii cu care aveam întâlniri cu membrii comunităţii. Până să activez în cadrul Primăriei Galaţi, am funcţionat în calitate de translator rusă-română-ucraineană, în cadrul unei companii austriece din Bucureşti, care se ocupă de livrarea echipamentului medical către ţări din spaţiul ex-sovietic. Ulterior, pe baza unui concurs, am ocupat funcţia de specialist al Departamentului de relaţii economice externe din cadrul Departamentului economic al Primăriei Izmail, unde am încercat să pun accent pe importanţa stabilirii unor raporturi economice constructive cu vecinii, adică cu România, pe cooperarea transfrontalieră, pe perspectivele integrării europene, fapt care nu prea şi-a găsit aplicabilitatea, în contextul anului 2006. Din motive obiective, nu am rămas foarte mult timp în acea funcţie. Ulterior, în urma unei campanii electorale active, am fost ales primar al localităţii Babele, fosta localitate Averescu, care poartă numele mareşalului Averescu, după cum am precizat mai sus. Acum, această localitate se numeşte Oziornoe, în traducere înseamnă ”localitatea de pe lac”. La terminarea mandatului, am plecat la un drum electoral regional din partea comunităţii româneşti, pentru Consiliul Regional Odessa. Cu părere de rău, nu am reuşit să reprezint comunitatea în acest Consiliu, deoarece nu am obţinut voturile necesare. Paradoxul este că rivalul meu electoral a fost o persoană de naţionalitate găgăuză, pentru care românii au votat cu o mai mare tragere de inimă. Cred că, istoric se face, ne-am învăţat să fim asupriţi de alte popoare şi nu credem în faptul că dintre noi se pot ridica persoane care ne pot ridica moralul, conştiinţa naţională sau ne pot reprezenta în instituţii. Ca funcţii ocupate, vă pot menţiona că sunt în continuare vicepreşedinte al Ucrainian VTKF Federation, federaţie de arte marţiale, unde unul dintre membrii fondatori este chiar o Federaţie din România. După terminarea mandatului de primar, am înfiinţat Public Organization „Strategies and Research Institute”, organizaţie fără scop patrimonial, implicată în promovarea valorilor naţionale, deşi nu are în denumirea sa acest aspect. În calitate de preşedinte al acestei organizaţii, am reuşit stabilirea de parteneriate cu organizaţii similare din Republica Moldova, Grecia, Georgia, cu organizaţii din România ca CCSE, Confederaţia Naţională Patronatul Român, Uniunea Bilaterală a Camerelor de Comerţ a României, precum şi alte organizaţii, instituţii, în vederea parteneriatelor pe proiecte europene, în vederea deschiderii reciproce de birouri de lucru şi reprezentanţe, parteneriate şi societăţi economice mixte. Anul acesta, am absolvit în România un curs de manager proiecte europene, iar în vara acestui an - curs de politică externă FCD, în Bucureşti.
În ultimii ani, am însoţit nenumărate delegaţii oficiale, în calitate de translator, la şedinte comune de comisii guvernamentale, comisii mixte, grupuri de lucru, inclusiv în cadrul proiectelor de cooperare transfrontalieră, pe domenii ca: parteneriate şi investiţii, cooperare transfrontalieră, situaţii de urgenţă, relaţii economice bilaterale, precum şi alte domenii aleatorii.
În perioada în care Yulia Timosenko era primul ministru al Ucrainei, pe lângă Cabinetul de miniştri al Ucrainei (Guvern), a fost înfiinţat un Consiliu al Primarilor, alcătuit din 24 de primari din toată ţara. Am fost desemnat şi eu membru al acestui Consiliu, paradoxal, din Partea regiunii Cernăuţi, deoarece aveam foarte bune relaţii cu românii de acolo şi comunităţile lor, care mi-au şi înaintat şi susţinut candidatura pentru acest Consiliu. Acesta a funcţionat direct proporţional cu perioada de activitate a primului ministru.
Ce atribuţii aţi avut, concret, în calitate de consilier personal al primarului?
În calitate de consilier personal al primarului, am avut aceleaşi atribuţii clasice pe care le au şi ceilalţi consilieri. Era vorba despre valorificarea potenţialului Galaţiului, din punct de vedere al poziţiei geografice, ca oraş de graniţă estică a României şi, resprectiv, a UE, oraş cu avantaje de cooperare transfrontalieră şi în stabilire de raporturi între agenţi economici de pe cele două maluri ale Dunării, formularea şi prezentarea clară a ofertelor investiţionale ale municipiului, pentru a atrage investitori şi fluxuri de capital din zona asiatică, pentru beneficiul municipiului Galaţi. În vederea creării locurilor de muncă şi a contribuţiilor bugetare a societăţilor economice mixte, în consecinţă, gălăţenii să poată valorifica la maxim potenţialul oraşului Galaţi.
De câte ori aţi vizitat municipiul Galaţi înainte de a deveni consilier personal al primarului?
Începând de la faptul că am ajuns în România încă din anul 1999, pe un program de şcolarizare pentru etnici, am vizitat oraşul Galaţi la fiecare trecere. În ultimii ani, am petrecut mult timp în Galaţi, atât în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră, cât şi în cadrul parteneriatelor existente. Pentru cea mai mare parte din comunităţile româneşti de peste Dunăre, mă refer la cele din Sudul Basarabiei, actual Ucraina, Galaţiul este mai aproape decât Odessa, dacă e să comparăm două oraşe mari, şi este şi primul oraş din România către care tindem să ajungem noi, etnicii români de dincolo de Prut. Ne confruntăm, însă, cu un aprig regim al vizelor, cu lipsa unui coridor de transport şi izolare geografică.
La prima vedere, mulţi dintre românii de dincolo, seara, văd luminile Galaţiului din curtea casei, dar ca să ajungă la Galaţi, ar însemna o expediţie întreagă.
Până să devin consilier personal al primarului municipiului Galaţi, am vizitat Galaţiul de nenumărate ori, iar în ultima perioadă, am locuit în Galaţi.
La scurt timp de la instalarea în funcţie, aţi primit ”nepermiterea” de a intra în România. Aţi solicitat autorităţilor un punct de vedere în acest sens? Ce explicaţii aţi primit?
Să stiţi că am plecat din România pentru câteva zile, din cauza unei necesităţi familiare, iar la întoarcere, în punctul de trecere a frontierei Galaţi-Rutier, mi s-a adus la cunoştinţă că sunt în imposibilitatea de a intra în România, deoarece sunt consemnat în vederea nepermiterii intrării în România. Mă aşteptam la aplicarea unor măsuri din partea autorităţilor acelui stat care este ostil identităţii naţionale a românilor, dar nicidecum nu aşteptam o astfel de măsură din partea autorităţilor române. Practic, obţin cu greu răspunsuri obiective la această speţă. Nu că nu aş primi răspunsuri la solicitări. Primesc, însă conţinutul lor şi caracterul formal al soluţionării pun sub un mare semn de întrebare drepturile omului, independenţei instituţionale, precum şi alte aspecte ale legalităţii acestei măsuri dispuse împotriva mea. Motivul care a stat la baza aplicării acestei măsuri îmi este, încă, necunoscut. După mari insistenţe scrise către instituţii ale statului român, am primit precizarea că această măsură îmi este aplicată pentru o perioadă de un an. Adică, sunt periculos numai un an. Paradoxal este că această precizare mi-a făcut-o Ministerul Afacerilor Externe al României, instituţie care mi-a şi înmânat, în urmă cu câţiva ani, diplomă de onoare pentru promovarea relaţiilor de bună vecinătate. În consecinţă, încă mă mai aflu în schimb de amabilităţi scrise cu instituţii ale statului. O explicaţie clară încă nu am reuşit să obţin, să aflu ca urmare a cărui fapt a intervenit necesitatea aplicării unei astfel de măsuri, evident abuzive, deoarece încalcă dreptul de reîntregire a familiei, garantat de lege, încalcă dreptul de muncă, încalcă dreptul la libera circulaţie şi şedere în România, fiind posesorul unui permis valabil de şedere în România şi membru de familie al cetăţenilor români. Nu mai spun că, în vederea nepermiterii intrării mele în România, nu există o hotărâre judecatorească, ci este o măsură a unei singure instituţii, care nu putea să ia în calcul toate aspectele problemei şi posibilele efecte ale situaţiei. Consider important să vă spun că instituţia care a aplicat această măsură a stabilit nepermiterea intrării mele în România, simbolic, chiar de ziua mea de naştere. Fac apel către instituţiile abilitate să înceteze acest abuz şi exagerare la adresa mea şi a familiei mele.
Consideraţi că servicii de informaţii româneşti au contribuit la aplicarea măsurii de interdicţie a dumneavoastră în România?
Lăsaţi-mă să obţin toate precizările, de la instituţiile statului cărora le-am solicitat atât eu, cât şi avocatul care mă reprezintă. Cred că abia atunci voi putea face anumite precizări, după caz. Este nevoie de o evaluare a tuturor aspectelor acestei speţe, ca să nu iasă, Doamne fereşte, cu prejudicii de imagine pentru instituţii care aplică astfel de măsuri. Mai ales, după ce profită în promovarea politicii sale externe, în rândul şi prin comunitatea românilor din afară, de lideri ai comunităţii, iar apoi, ca fiind uzaţi, le aplică măsuri de marginalizare. Acestea sunt un mare pericol pentru principiile fundamentale ale societatii.
Să înţeleg că niciuna dintre instituţii nu este interesată, câtuşi de puţin, care va fi soarta unei persoane, după aplicarea unei astfel de măsuri. Pentru unii este important numai interesul lor instituţional şi statistic. Mi se pare foarte ciudat faptul că, 10 ani sunt de folos comunităţii şi contribui la promovarea valorilor româneşti în afară, cu toate dezavantajele pe care le presupune această activitate, iar acum, am devenit atat de periculos încât nu pot intra în ţară, având soţia şi copilul minor cetăţeni români, având un permis de şedere valabil şi fiind încadrat în muncă, conform legislaţiei în vigoare.
Aţi fost demis ca urmare a imposibilitatii intrării în România? Cum şi în ce condiţii aţi părăsit Primăria Galaţi?
Până la soluţionarea definitivă a speţei, care a fost atacată atât pe cale instituţională, cât şi în contencios-adiministrativ, sunt în raport de muncă cu angajatorul. Am părăsit Primăria Galaţi cu statutul de angajat al acestei instituţii, şi, în acest moment, este pe rolul instanţei un proces intentat în vederea aprecierii juridice a acestui act administrativ de nepermitere a intrării în ţară, măsură aplicată arbitrar, fără hotărâre judecătorească.
Aţi păstrat legătura cu primarul şi s-a implicat acesta în lămurirea situaţiei în care vă aflaţi?
Da, am păstrat legătura. Mereu l-am ţinut la curent cu mersul lucrurilor, în acest sens. Au trecut mai bine de două luni de la aplicarea măsurii de nepermitere a intrării mele în România şi sper ca, în curând, să se lămurească această situaţie, ca să pot să revin în ţară şi să îmi reiau atribuţiile de serviciu.
C.D.
