Trataţi în spitalele-puşcării, cei mai săraci dintre alcoolici se opresc după externare în primul birt. Dacă românii înstăriţi cu apetit necontrolat pentru alcool merg în clinici de specialitate destinate dezalcoolizării, cei mai săraci alcoolici, în special cei de la țară, ajung în spitatele de măsuri de siguranţă. Aici sunt internaţi o mare parte dintre cei care, arată statisticile OMS, cheltuie 7,4 lei pe lună pentru a bea alcool cu origini dubioase.
Teritoriul întins pe câteva hectare, ocupat în anii ’50 de o unitate militară de artilerie care apăra țara la graniță de inamicul Tito, așa cum îl stigmatizase Stalin pe fostul premier iugoslav, este azi casa a peste 300 de pacienți. Este vorba de bolnavi psihic, alcoolici și toxicomani de tot felul. La Jebel (jud. Timiș), este unul dintre cele patru spitale regionale de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță. Aici vin pacienţi din 11 județe. Celelalte unităţi de acest gen sunt situate în judeţele Buzău (la Sapoca), Iaşi (la Pădureni) şi Bihor (Ştei).
Unii stau internați cu lunile, alții cu anii. Termenii „măsuri de siguranță”, care produc un fior de pușcărie, precum și gratiile de la intrări și ferestre, sunt justificate de art.108-110 din Codul penal referitoare la internarea medicală forțată în cazul bolnavilor psihic, a consumatorilor cronici de substanţe psihoactive etc. care „prezintă pericol pentru societate”.
Pavilionul 31, așezat printre pomi, este destinat dependenților de droguri, de etnobotanice și de alcool. Din exterior, n-ai ghici câtă suferință adăpostește clădirea scundă, ca o casă modestă de la țară. Sunt 15 paturi, ne spune doctorul Ioana Popescu, șefa secției înființate în 2004, iar pacienții sunt aduși de regulă de Poliție după ce își pierd capul și devin periculoși. La Jebel, voluntar vin rar pacienți care decid să se lase de alcool și au nevoie de ajutor. Unul, poate două cazuri pe lună.
Oamenii cu stare, băutorii de whisky, nu vin aici. Această categorie se adresează mai degrabă unor clinici din străinătate, iar la nevoie Clinicii de psihiatrie de pe strada Văcărescu din Timișoara, sau unor cabinete private.
Aduşi în cătuşe
Cazurile de intoxicare gravă sunt frecvente de sărbători și la sfârșit de săptămână. Aduși uneori în cătușe, pacienții turbați de consumul excesiv de băuturi ieftine sunt băgați la terapie de urgență: perfuzii pentru hidratare, anticonvulsive, vitamina B și C, trofice cerebrale, doze mici de neuroleptice.
Dezalcoolizarea înseamnă eliminarea alcoolului din organism, deci vizează aspectele somatice și neurologice, iar tratamentul vizează mai multe etape.
Mai întâi, în a doua zi de la internare se fac analize. Medicul internist Constantina Slovenski și cu phihologul Alina Jivan decid de obicei ce este de făcut.
Urmează faze grele: sevraj, stări anxioase, tulburări de personalitate, halucinații, stări de confuzie, ca să nu mai vorbim de bolile cronice ce decurg din consumul de alcool ca hepatosteatoza, ciroza, neuropatiile.
Explică doctorul Ioana Popescu:
Deși au semnat pentru internare, mulți pacienți vor să plece din spital imediat după ce se trezesc, nu vor să stea la terapia de 14 zile care le e recomandată. Alcoolicii ies ca să se oprească la primul birt și să înghită alcoolul de 5 lei sticla. Cei care au sprijin familial au mai mari șanse să accepte și să fie tratați. Singuri nu pot. În orice altă boală gravă, de exemplu cancer, familia se adună în jurul bolnavului. Dependenții sunt în majoritate rejectați de familie, sunt marginalizați de societate, își pierd locul de muncă și intră în cercul vicios al depresiei „tratate” cu alcool sau cu droguri.
Bărbatul burlac, portretul frecvent al alcoolicului
La Jebel, sunt aduși mai ales alcoolici bărbați, de toate vârstele, de regulă din pătura săracă, părăsiți de soții, uitați de copii. Ajung, ca și dependenții de droguri, să se cunoască între ei ca niște veritabili recidiviști.
Revenit după un an de abstinență, un pacient a întrebat unde sunt ceilalți pacienți pe care îi știa, fiindcă nu mai recunoștea pe nimeni. A trebuit să îi spunem adevărul, cei mai mulți decedaseră între timp de bolile cronice care răpun alcoolicul, povestește șefa secției.
Banii pentru terapiile complexe nu sunt niciodată destui, dar în ultimul timp finanțarea per pacient acoperă nevoile de bază. Nu s-au putut face investiții foarte importante în clădirile numeroase ale spitalului, deși, chiar pe vremea când doamna doctor Popescu era directoarea spitalului, s-a schimbat sistemul de încălzire, iar pe parcurs s-au adus îmbunătățiri condițiilor pentru pacienți. Dar mai e mult de făcut.
Există și cazuri fericite, când un alcoolic, ajutat de medici și de familie, a putut să iasă din marasm. Un pacient sexagenar, cu educație superioară, a acceptat să se interneze, la insistențele aparținătorilor, într-o fază cu tulburări de gândire, cu simptome de delirium tremens etc.
Nu-și mai recunoștea soția și copiii, greșea saloanele, era dezorientat și confuz. N-am avut mari speranțe, relatează doamna doctor Ioana Popescu.
A stat mai multe luni, apoi, după externare, a urmat consecvent terapia. Nu mai bea de doi ani, își duce nepoții la școală, e integrat.
Alt caz cu șansă, fiindcă a avut sprijinul familiei, a eșuat. Un om capabil, inginer hidrotehnician, a fost adus repetat la Jebel cu intoxicație alcoolică. După o perioadă la dezalcoolizare, ieșea din spital și se apuca de băut instantaneu: era mulțumit cu orice, vodcă ieftină sau spirt rafinat, până când s-a instalat sindromul demențial. Azi se află internat într-o casă de bătrâni, fiindcă familia nu a mai făcut față bolii cu consecințe greu de acceptat social.
Alcoolismul este o boală, o adicție rezultată din consumul nociv și constant, care duce la un comportament aberant, dar este o patologie exclusiv umană, mai exact a omului cultural. „Animalele nu cunosc astfel de dependențe”, subliniază profesorul doctor Mircea Lăzărescu, psihiatru de renume, care a condus mulți ani Clinica de pe str. Văcărescu.
Egiptenii sunt de vină
Prima băutură alcoolică cunoscută este berea apărută în Egiptul antic, apoi vinul care este cunoscut în ritualurile sacre greco-romane și în toată zona Mediteranei. Distilatele au apărut după Renaștere, arabii au produs primii alcooluri, aceste băuturi etimologic „subtile”.
Mulți se întreabă dacă nu cumva boala este genetică. Există o cotă genetică redusă, dar alcoolismul este stimulat de factori sociali: educație, anturaj, stres, relații de muncă etc. și ține de cantitatea ingerată, de rezistența organismului și de stil. Pentru relaxare oamenii pot bea puțin sau mult, pe stomacul gol sau nu, singuri sau cu prietenii. Predispoziția la stări depresive sau emotivitatea sunt vulnerabilități, dar nu înseamnă că duc la alcoolism sau la alte adicții.
Terapia
Ce se poate face în tratamentul alcoolismului, este o terapie complexă unde colaborează medicul, psihoterapeutul, familia și comunitatea.
Creierul nu are capacitatea să se adapteze la substanțele psiho-active, cum sunt alcoolul sau drogurile, de aceea dopamina eliberată, care produce plăcere, trebuie înlocuită prin stabilirea unor obiective terapeutice adecvate fiecărui caz: terapii de grup, refacerea mediului social etc., ne lămurește profesorul Mircea Lăzărescu.
Are și societatea rolul ei aici. Pot fi elaborate politici. În țările scandinave s-a limitat consumul de alcool prin accesul restricționat: se servește alcool la restaurante, dar numai cu mâncare, iar tinerii sub 18 ani nu-l pot comanda. Prețul ridicat poate fi, de asemenea, o măsură prohibitivă.
Este adevărat că toate prohibițiile din istorie au eșuat, dar limitările legale sunt binevenite și au eficiența lor, spune prof. Mircea Lăzărescu
Tinerii iubesc alcoolul
Aflăm de la specialiști că incidența alcoolismului în rândul tinerilor a crescut în Europa, inclusiv în România. Faptul că la liceu serbările de absolvire sunt stropite cu alcool din belșug este deja tradiție. Una nocivă. Doi din cinci studenți declară un consum de tip BINGE o dată la două săptămâni, notează studiul realizat de National Institute of Alcohol Abuse and Alcoholism (NIAAA).
Ca să fii considerat un consumator BINGE, concentrația de alcool din sânge trebuie să depăsească 0,08 grame per 100 grame de sânge. Acest lucru se întâmplă de obicei la bărbați când depășesc 5 băuturi alcoolice, iar la femei când depășesc 4 băuturi alcoolice într-un interval de 2 ore, explică site-ul clinica-aliat.ro.
Se poate și în timp mai scurt: shot-ul de tequila plus votcă plus bere plus-plus duce precis la ebrietate. O plăcere cu dureri de cap și grețuri ulterioare.
Cifrele spun multe
Institutul Național de Statistică arată că în 2016 românii au achiziționat alcool cu 5% în plus față de anul precedent, consumul mediu pe cap de locuitor fiind de peste 30 litri. Cantitatea de alcool pur ingerat de români (13,7 litri/persoană) situează România pe locul 2 împreună cu Cehia în Uniunea Europeană, după Lituania (18,2 litri/persoană), conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății. Ca să nu ne credem cei mai tari, trebuie recunoscut că România mai este devansată în 2016 de Belarus (16,4 litri), Moldova (15,9 litri) și Rusia (13,9 litri).
Lunar, românii au cumpărat în medie 1,5 litri de băuturi alcoolice, din care 1,25 litri de bere, 0,246 litri de vin și 0,042 litri de țuică (INS). Cade greu la buget, dar nu previne alcoolismul.
Pe regiuni există o diferență sensibilă, așa cum arată infografia realizată de ziarul Adevărul: în Oltenia și Muntenia, precum și în Moldova se bea mai vârtos decât în Banat și în Ardeal. Lume veselă! De ultimă oră, metodele creative de descurajare a consumului abuziv de alcool le imită pe cele de pe pachetele de țigări. În aeroporturi se pot vedea sticle cu tărie „cap de mort”. Umor macabru.
Statistica sărăciei
Românii au cheltuit, în medie, 7,4 lei lunar pe băuturi alcoolice, anul trecut. Deși pare o sumă derizorie, în clasamentul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ocupăm a cincea poziţie în ceea ce privește consumul anual de alcool.
Lunar, românii consumă 0,233 litri de vin (pe care plătesc 1,85 lei), 1,167 litri de bere (4,34 lei) și 0,038 litri de ţuică și rachiuri naturale (0,67 lei). Așa indică ultimele date ale Institutului Naţional de Statistică.
Din punct de vedere al categoriilor de consumatori, cea mai mare cantitate de băuturi alcoolice a fost consumată de salariaţi, respectiv 1,614 litri, fiind urmaţi de pensionari cu 1,406 litri. Şomerii au consumat cel mai puţin, respectiv 1,111 litri lunar/persoană.
Brândușa Armanca
(foto – Spitalul Jebel, Brândușa Armanca)
