Patru elvețieni și un francez au adus zâmbetul pe buzele copiilor nevoiași din Galați

   Uneori este greu să înveselești sau să faci să relaționeze un copil care provine dintr-o familie săracă, nu are suficientă căldură acasă, nu aude sau are dizabilități severe. Nu și pentru cinci străini cu suflet mare și inima deschisă. Sebastien Charle Fournil, un vechi prieten al Fundației „Inimă de Copil”, a făcut o surpriză copiilor nevoiași din Galați, punând bazele unei frumoase colaborări între fundație și grupul de clovni terapeuți din care face parte.

 

   Îndrăgostiți de copiii din Galați

   Timp de cinci zile, copiii au fost surprinși și bucuroși să fie vizitați la școală, în clasă sau la centrul pe care îl frecventează zilnic de cinci tineri clovni îmbracăți în haine haioase, pictați pe față și cu nasurile roșii. Este vorba de patru elvețieni și un francez, educatori, terapeuți, asistenți medicali, care lucrează în domeniul serviciilor sociale. Fundația „Inimă de Copil” a organizat întâlnirea lor cu aproximativ 300 de copii și tineri. O mare parte dintre aceștia au fost copiii susținuți de fundație în mai multe dintre programele sale din Galați, dar și din comunele Liești, Cudalbi și Pechea, acolo unde există centre ale organizației sau copii din programe derulate de „Inimă de Copil” în colaborare cu școala gimnazială din Frumușița, Școala nr. 2 Tecuci, școala nr. 16 Galați, școala speciala „PP Neveanu” sau școala specială „Emil Gârleanu”. „Nu a fost nevoie să vorbească aceeași limbă, pentru că deja vorbeau o limbă comună. Cea a inimilor deschise, a emoțiilor, a limbajului nonverbal, a cântecului și a dansului. Copiii s-au alăturat lor din prima clipă și s-au distrat copios”, povestește Diana Lelitu, de la Fundația „Inimă de Copil”.

 

   Au legat prietenii

   Cei cinci clovni terapeuți au fost bucuroși să petreacă o săptămână în mijlocul copiilor din Galați, să îi învețe să relaționeze spontan, să lege prietenii, să îi determine să lase la o parte temerile și reținerile lor. „Am primit foarte mult de la copii. Ne-am încărcat emoțional. O privire, un zâmbet sau o îmbrățișare a copiilor au fost mai mult decât toate cuvintele frumoase care s-ar fi putut spune”, au mărturisit, la finalul vacanței, oaspeții străini, care au promis, totodată, că se vor întoarce să-i revadă pe copii.

   Lucian Constantin