Gălăţenii stau la caldură în case şi aşteaptă ca alţi români să le rezolve problemele

   Mai multă indiferenţă faţă de soarta proprie, ca în această margine de uniune europeană, nu există în niciun loc din ţara asta. Gălăţenii care mai gândesc, dacă mai există această specie, preferă să stea liniștiți, la caldură, și să mănânce ultimii cârnați ramași de la Crăciunul trecut, decât să iasă în stradă și să lupte pentru o idee. De peste o săptămână, doar asociațiile de pensionari - afiliate politic de PSD, care au doar revendicări de ordin pecuniar, și câțiva revoluționari protestează în fața prefecturii. Atmosfera se mai animă seara, atunci când pornesc în marș pe strada Brăilei și când mai apar câțiva tineri furioși, dar fără idei clare. Studenți, universitari, muncitori și ingineri din Combinat sau Șantierul Naval, profesori sau medici n-am văzut. Sunt, probabil, foarte mulțumiți de viața din acest oraș mort din toate punctele de vedere. Nimeni nu s-a săturat de expirații Nicolae și Durbacă. Toți gălățenii sunt entuziasmați de politicile publice produse de înțepeniții în funcții Mircea Toader, Dan Nica, Victor Paul Dobre sau alți indiferenți care s-au perindat prin scaune de ministru ori pe băncile Parlamentului.
   Orgasmul popular al gălățeanului este asigurat de minciunile repetate și de tunurile administrate de PSD, PDL, PC, PNL sau de alte grupuri de litere, care i-au călărit de vreo 22 de ani. Extazul produs de politicul local a făcut din gălățeni niște oameni cenușii, fără perspective și cantonați într-un târg prăfuit. Nici în ultimul moment, acum, când se mai poate schimba ceva în zona scăldată de Dunăre, singura care dă o perspectivă urbei, gălățenii nu fac nimic.
   Sâmbătă, la ora 14, atunci când piața din fața prefecturii ar fi trebuit să fie plină de protestatari, împotriva înjosirii gălățenilor se manifestau vreo 30 de oameni. Aceeași pensionari, care luptă pentru banii lor și promisiunile PSD-ului, vreo doi revoluționari și un sindicalist. La polul opus, în foaierul dramaticului, peste 60 de gălățeni, despre care se presupune că gândesc peste medie, asistau la lansarea cărții unui tânăr autor. Majoritatea se aflau acolo pentru o scoveargă și un pahar cu șampanie. Niciunul dintre cei prezenți în teatru, la ieșire, nu a aruncat măcar o privire către manifestanții de la Monumentul Eroilor.
   Sorin Țiței