Atitudinea personalului medical îi îmbolnăvește de nervi pe gălățenii care trec pragul Spitalului JudețeanDacă ceva nu s-a schimbat absolut de loc în Galațiul postdecembrist, în mod sigur, asta este atitudinea personalului medical, plătit din bani publici, de la Spitalul Județean. Nici măcar adăugarea la nume a ocrotitorului Galațiului, Sf. Apostol Andrei, nu i-a făcut pe lucrătorii din sănătate mai pioși și mai aplecați spre nevoile celor care le trec pragul.

Periodic, așa cum s-a întâmplat și noaptea trecută, televiziunile inflamează lumea cu știri alarmiste în care sunt prezentați ”monștri” care își aduc copiii, soțiile sau rudele bolnave la spital și care nu mai rezistă psihic indiferenței personalului medical și au câte o răbufnire. Întotdeauna, televiziunile și presa scrisă deplâng personalul medical, în astfel de cazuri, fără să se întrebe de ce au ajuns niște oameni să aibă răbufniri violente.

Gălățenii care trec pragul stabilimentului medical reprezentativ al zonei trebuie să stea foarte bine cu nervii, indiferent că sunt aparținători sau pacienți. Contactul vizual cu clădirea dărăpănată la exterior și mizerabilă la interior te excită nervos înainte de a intra în contact cu personalul. Încă de la lifturi, te izbește insolența vreunei asistente sau a unui brancardier care te gonesc ”la liftul vostru, că ăsta e al nostru”. În momentul în care ajungi la una dintre secții, dai peste aroganța asistentelor și indiferența medicilor, atitudini care au generat cel mai bun tratament pentru gălățeni: ”trenul de București!”. Pe lângă lipsa de condescendență față de bolnavi a personalului medical, pacientul simte din plin și dezbinarea politică implementată în spital de personaje sinistre precum medicul Nicolae Bacalbașa sau actuala directoare. Sunt și cazuri, din păcate foarte rare, sub 20%, în care personalul medical reușește să se comporte în termeni normali față de pacienți.

Unitatea de Primiri Urgențe, locul unde se produc cele mai multe conflicte, a primit o vopsea nouă, cu dungi care te îndrumă spre diferitele compartimentari, dar beneficiază de aportul aceluiași gen de personal medical. Dacă omul aflat în suferință are ghinionul să dea peste o voce de moașă comunală, atunci când apelează Salvarea, care îl chestionează dacă ”nu cumva a băut lichid de frână” (caz real), după ce află simtomele pacientului, sigur își mai adaugă o afecțiune pe fond nervos. Asta, în condițiile în care niciun om normal nu s-ar duce cu gândul la o așa întrebare, indiferent de câte cunoștințe medicale ar avea. În cazul în care nici Ambulanța nu mai ajunge la bolnav, așa cum probabil s-a întâmplat noaptea trecută de au vuit televiziunile, este clar că nici pacientul și nici aparținătorii nu mai ajung la Spitalul Județean ”Sf. Apostol Andrei” în toate mințile. Pentru astfel de cazuri, sistemul medical nereformat din Galați apelează la tratamentul aplicat de Jandarmerie. Și așa continuă veselia pe fond nervos din sănătatea gălățeană: personalul medical face ordine și disciplină în rândul pacienților și Jandarmeria îi tratează de nervi.

Sorin Țiței