Galațiul a pierdut 50.000 de elevi din cauza sistemului politizat de învățământ

   

   O recentă diseminare a datelor privind abandonul școlar, publicată de Eurostat, arată că România se situează pe locul 26 din cele 28 de state ale Uniunii Europene în ceea ce privește abandonul școlar de la cele mai fragede vârste. Doar Malta și Spania se prezintă mai jos din acest punct de vedere. De altfel, acest indicator este în creștere față de 2013. Analiza efectuată anul trecut arată că peste 18% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, cu cel mult gimnaziul absolvit, nu și-au continuat studiile, cu un procent mai mult decât în anul anterior.

   În comparație cu România, în top șapte al statelor cu cel mai redus procent de abandon școlar se află șase state fost comuniste (Croația, Slovenia, Polonia, Cehia, Lituania și Slovacia), toate sub 7% în ceea ce privește părăsirea sistemului de învățământ înainte de finalizarea studiilor.

   Explicațiile pentru această îngrijorătoare stare de fapt sunt multiple. Putem pleca de la eschivele guvernamentale permanente în a aloca învățământului acel de acum faimos procent de 6% din PIB și continua cu modul de promovare a valorilor într-o societate în care școala aproape că nu mai contează, pentru că s-a împămâtenit ideea că nu te ajută să trăiești mai bine, sau, dacă vreți, mai prosper. Tabloul poate fi completat de veșnica "abrambureală" privind programele, manualele sau alte modificări aduse legislației din învățământ. Toate acestea au avut ca efect transformarea dascălilor (în majoritatea lor submotivați) în mici birocrați.

   O analiză făcută nepartizan de fostul ministru al învățământului, Mircea Miclea, pe baza Raportului administrarii Evaluărilor Naționale, în 2011, la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a, arată că școala dezvoltă prea puțin aptitudinile importante: de aplicare, de analiză și de interpretare a cunoștintelor. Iar rezultatele sunt șocante: trei din patru elevi nu dobândesc abilitățile necesare de analiză și de interpretare a cunoștințelor dobândite, deci, practic, nu au înțeles ceea ce au învățat.

   În acest context, apare ca evident și de ce neglijarea vreme de ani buni a învățământului profesional a reprezentat o altă eroare majoră ce a condus la dispariția meseriașilor adevărați și a produs șomeri cu facultate.

   La Galați, conform datelor Direcției Județene de Statistică, într-un interval de 23 de ani, populația școlară totală (din învățământul de toate gradele) s-a redus dramatic cu o treime, mai exact cu aproape 50.000 de elevi și studenți, de la aproape 149.000 în anul școlar 1990/91 până la sub 100.000 în 2013/2014. În unitățile preșcolare din județ mai regăsim doar 14.700 de copii (o reducere cu un sfert față de anii '90), în sistemul primar și gimnazial, doar aproximativ 49.000 de elevi (în scădere cu peste 40%!), iar numărul liceenilor se apropie de 21.000, de la peste 26.000 în primul an școlar postdecembrist. În școlile profesionale și de ucenici, precum și în învățământul postliceal și de maiștri, reducerea de personal este cu adevărat derutantă: de la peste 13.000, acum 23 de ani, la doar circa 3.500, în prezent. În schimb, numărul studenților a sporit cu aproape 5.000, în aceeași perioadă.

   George Marinescu