Prin Galaţi bântuie un obsedat care, de mai mulţi ani, fură mereu acelaşi obiect: o mâna de marmura, aparţinând muzei poetului Mihai Eminescu. Deşi statuia este amplasată în buricul târgului, hoţul nu a fost văzut nici în acest an, când a furat, pentru a 18-a oara consecutiv, mâna de marmură. De fiecare dată, autorităţile locale s-au dovedit neputincioase în a-l prinde pe cel care vandalizează statuia în preajma aniversării zilei de naştere a poetului.
Mintea cea de pe urmă
A fost nevoie sa fie furată şi anul acesta, pentru ca municipalitatea să se convingă că trebuie să monteze camere de supraveghere în zonă. Propunerea a fost făcută, în cadrul ultimei şedinţe de Consiliu Local din acest an, de Ilie Zanfir, directorul Bibliotecii Judeţene V.A Urechia: "Tocmai ce am aflat că mâna muzei lui Eminescu a fost furată. Vă rog fiţi de acord să alocăm de la bugetul local suma de 10.000 de lei, pentru a monta două camere video. Nu se mai poate aşa. E cea mai frumoasă statuie din oraş, nu ne putem bate joc de ea". Toţi aleşii locali au votat amendamentul propus, aşa că, cel mai probabil, infractorul se va opri la furăciunea cu numărul 18.
În timp ce aleşii locali puneau ţara la cale, artistul Gheorghe Andreescu, cel care confecționează ”mâinile de rezervă”, afla cu amărăciune vestea că a fost vandalizată muza lui Eminescu:“Muncesc pentru onoarea gălăţenilor. Nu îmi face niciun fel de plăcere, dar asta e situaţia. Îmi pare rău că numele meu este asociat cu o faptă negativă. Poliţia nu-şi face datoria”.
Un veac de la dezvelirea statuii
Complexul statuar Mihai Eminescu a fost comandat de municipalitatea gălăţeană pe 4 ianuarie 1910 şi a costat, la vremea aceea, 12.500 lei. Monumentul, realizat de sculptorul Frederik Storck, a fost dezvelit pe 16 octombrie 1911, în prezenţa scriitorului Duliu Zamfirescu, preşedintele Academiei Române la acea vreme, şi este primul din ţară ridicat în memoria poetului naţional. Anul acesta, pe 15 octombrie, s-a împlinit un veac de la dezvelirea statuii. Evenimentele prin care a trecut, în cei o sută de ani, au supus-o la grele încercări. Fisurile în marmură atrag atenția că, dacă nu se demarează acțiuni de conservare și restaurare, nu va rămâne decât un monument pe care urmașii îl vor admira doar din fotografii.
Sergiu Damian
