Fostul dispensar TBC este lăsat de Primărie să se dărâme

   A trecut aproape un an de când Inspecţia de Stat în Construcţii a dat ordin de evacuare a medicilor din dispensarul TBC, de pe strada Regiment 11 Siret, întrucât clădirea se află într-o stare avansată de degradare. Mai exact, era la un pas să cadă peste doctori și pacienți. Specialiștii spuneau, atunci, că între cele două rânduri paralele ale fundaţiei există o diferenţă de aproape jumătate de metru, ceea ce a făcut ca planşeul de la etajul al doilea să se încline vizibil.

 

   Interese imobiliare

   În decembrie 2010, autorităţile au închis temporar dispensarul, pentru lucrări de consolidare. Am mers la faţa locului pentru a vedea cum decurg aşa zisele lucrările promise de Primărie. Ei bine, clădirea este părăsită şi nu am găsit nicio urmă de muncitor. Ne-a întâmpinat doar un agent de pază pentru care ne-a spus că nu avem voie să ne apropiem prea mult. Pentru a nu fi vandalizată de boschetari, municipalitatea a încheiat un contract, pe bani, publici cu o firmă privată de pază. De ce nu se grăbeşte Primăria să consolideze clădirea respectivă? Cel puţin din doua motive. Unul ar fi acela că Spitalul TBC a trecut în administrarea Consiliului Judeţului şi, efectiv, nu mai are nicio obligaţie faţă de acesta. De asemenea, la mijoc se pare că este şi un anumit interes imobiliar.La fel ca în cazul fostului Centru de Transfuzii, din Ţiglina 1, Primăria nu dorește altceva decât să câștige bani prin vânzarea sau să închirierea spațiului.

 

   Soluţie de avarie

   Un oraș precum Galațiul, cu 300.000 de locuitori, nu mai are niciun dispensar TBC. Asta deoarece ambele dispensare din subordinea Spitalului de Pneumoftiziologie au rămas fără sedii. Cel de pe strada Culturii a fost retrocedat vechilor proprietari, care l-au transformat în restaurant, iar cel din Complexul Francezi a fost închis din cauza tasării. Pentru a depăşi impasul în care se află, conducerea Spitalului TBC a improvizat un dispensar în curtea proprie, acolo unde zilnic se calcă în picioare zeci de gălățeni.

   Sergiu Damian