Imagine mai puțin obișnuită pe malul Dunării, la Galați, în dreptul scărilor de la Elice. Seceta prelungită din acest an a scos la iveală vestigii din perioada medievală. Ramășițele portului din Galați, vechi de acum 500 de ani, au ieșit la lumină odată cu scăderea Dunării. Deși trecerea timpului a lăsat amprente adânci asupra vechiului cheu, relicvele pot fi văzute cu ochiul liber. Încă se mai pot observa bârnele groase de lemn de stejar, unde ancorau corăbiile turcești. „În secolul al 16-lea, nivelul Dunării, la Galați, era mult mai scăzut. De vină erau bălțile de pe malul tulcean, care serveau ca debușeu pentru apa fluviului. Ulterior, acestea au fost asanate, astfel încât vechiul ponton al portului a fost acoperit de apă și mai iese la suprafață doar în timp de secetă”, a spus Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcției Județene pentru Cultură. Specialiștii spun, însă, că nu se poate face nimic pentru conservarea relicvelor, întrucât zona este acoperită de apă, în cea mai mare parte a timpului. „Schela se află la un nivel foarte scăzut. Foarte rar se poate vedea. Punerea ei în valoare ar costa foarte mult”, a mai spus Mitrof. Prima atestare a activitaților portuare de la Galaţi datează din anul 1520. În 1853, pârcălabul de Covurlui, Costache Negri, în calitate de președinte al Comisiei de Înfrumuțetare a orașului, a prevăzut și modernizarea cheului Galațiului, prin pietruirea acestuia.
Adrian Iftimie
