”Raportul privind recuperarea prejudiciului și confiscarea bunurilor dobândite prin infracțiuni”, lansat astăzi de asociația Freedom House, eveniment la care au participat procurorul -șef DNA, Laura Codruța Kovesi, secretarul de stat din Ministerul Justiției, Adrian Baboi, Cornel Călinescu, director din Ministerul Justiției, procurorul Adrian Țicău, consilierul procurorului-șef DIICOT și judecătoarea Camelia Bogdan, de la Curtea de Apel București, a scos la iveală faptul că există o mare discrepanță în domeniu între instanțele din România.
Curtea de Apel Galați, instanță ce acoperă județele Galați, Brăila și Vrancea, nu a recuperate niciun leu în anul 2015 din prejudiciile aduse statului prin infracțiuni. Situația dezastruoasă a instanței gălățene a fost recunoscută de conducerea Curții de Apel, care a răspuns unei cercetări efectuate de Freedom House: ”Nr. 10/I/A/36/9.03.2016 - În referire la solicitarea dvs. înregistrată sub nr. 10/I/A/36 din data de 25.02.2016 la Curtea de Apel Galaţi, vă comunicăm că la nivelul Curţii de Apel Galaţi, în anul 2015, nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti care să cuprindă dispoziţii referitoare la: recuperarea prejudiciului cauzat statului, dispoziţii privind confiscarea în folosul statului a vreunei sume de bani, dispoziţii privind confiscarea specială sau confiscarea extinsă. Cu respect, BIRP Curtea de Apel Galaţi”.
La polul opus al rezultatelor cercetării se afla Curtea de Apel Alba Iulia, cu recuperări de prejudicii în valoare de 21.387.914 lei, și Curtea de Apel Brașov, cu 11.945.920 lei.
După cum afirmă realizatorii studiului, asociația Freedom House: ”Raportul privind recuperarea prejudiciului și confiscarea bunurilor dobândite prin infracțiuni își propune să facă o radiografie a situației recuperării prejudiciilor produse statului român și confiscării bunurilor dobândite ilegal. Raportul urmărește trei linii de forță care definesc momentele cheie ale pocesului de investigare a fraudelor, de recuperare a prejudiciilor și de deposedare de foloasele infracțiunii: (1) analizarea capacității organelor de urmărire penală de a institui măsuri asigurătorii eficace; (2) analizarea practicii instanțelor și raportarea la instituții noi precum confiscarea extinsă, și (3) evaluarea punerii în executare a deciziilor de confiscare și a interesului instituțiilor păgubite de a se constitui parte civilă”.
Sorin Țiței
