Tradiția festivalului de jazz de la Galați este batjocorită de municipalitate în deja cunoscuta logică pesedistă locală: orice moștenire de bun-gust trebuie ridiculizată. Așa s-a întâmplat și cu a VI-a ediție a Danube Jazz&Blues, așa cum pretențios a fost botezată reluarea festivalului de tradiție. Teatrului Muzical Nae Leonard, organizatorul festivalului din partea municipalității, i-a fost impusă o locație aproape insalubră, grădina de vară din parcul Rizer, aflată într-o zonă greu acesibilă gălățenilor, chiar dacă sunt iubitori de jazz. Prima impresie pe care ți-o lăsa locul ales pentru cântările de jazz, cu tencuieli ciobite și cu un covor de iarbă uscată, cosită și nemăturată integral, era că cineva a vrut să bifeze o acțiune și le face o favoare gălățenilor, cu o mare silă.
Edițiile anterioare ale festivalului de jazz, desfășurate în perioada comunistă, se țineau în săli arhipline, în condiții de deplin respect pentru muzicieni și pentru public. Mai mult, una dintre ediții a avut parte de un jam session ca pe Mississippi, la mama jazz-ului acasă. Atunci, s-a cântat pe vasul cu zbaturi Tudor Vladimirescu, într-o atmosferă incredibilă pentru acele vremuri.
Acum, la începerea festivalului, erau cu puțin peste o sută de iubitori de jazz. Asta, și pentru că mediatizarea evenimentului cultural de excepție pentru prăfuitul Galați a fost una de amatori. În plus, locul ales de organizatori este greu accesibil, aflat într-o zonă slab populată și aproape lipsită de mijloace de transport în comun.
Și, pentru ca umilirea gălățenilor iubitori de jazz să fie totală, rețeta trupelor invitate a fost una făcută din sărăcie, una școlărească, cu nimic spectaculoasă. Asta nu-i o afirmație răutăcioasă, ci se bazează pe o comparție cu festivalurile organizate, cu o săptămână în urmă, de vecinele noastre Focșani și Tulcea. Cele două municipalități, mai sărace în comparație cu Galațiul, au reușit rețete de excepție, cu invitați recunoscuți la nivel mondial.
S.Ț.
