Ion Zimbru a făcut ca pe 15 iunie, în curtea Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, să răsară o "rochie fără sfârşit", cea de-a VII-a cArtEsenţă a Centrului Cultural "Dunărea de Jos". Poetul Ion Zimbru - "o fântână într-o lume cu prea multe sahare", după cum remarca Angela Ribinciuc - transformă aproape tot ce atinge în poezie, nu are teamă nici să fie sentimental, nici anticalofil, a spus a.g.secară, care a luat cuvântul la eveniment în calitate de critic literar, de data aceasta, şi nu de poet. Cea mai nouă cArtEsenţă a fost însoţită de o instalaţie de carte, o siluetă fantastică ce dansează cu nesfârşitul, realizată de artistul vizual Mihaela Lefterache, membră a Grupării Athanor şi restaurator în cadrul Muzeului de Artă Vizuală. "La început, mi-era teamă că poate nu am să rezonez cu autorul, însă titlul cărţii este foarte generos. Am simţit că mi s-a potrivit ca o mănuşă", a spus Mihaela Lefterache, autorul structurii ce a însoţit cartea miniaturală.
Ion Zimbru a ales să nu spună prea multe, a lăsat poezia să vorbească în locul lui - că doar tot cuvintele lui erau - şi doar a mulţumit celor prezenţi, încheind, în tonu-i semiglumeţ, semiserios, cu o vorbă a unui prieten de-al său "lipseşte exact cine nu trebuia să vină". La eveniment au luat cuvântul Angela Ribinciuc, a.g. secară, Valeriu Valegvi, Stela Iorga şi vechiul prieten al lui Ion Zimbru, într-ale literaturii şi dincolo de ea, Victor Cilincă, care i-a pregătit şi o surpriză dramatizată. Din poemele "Rochiei fără sfârşit" a recitat actorul Vasile Danilă. "jucam ascunselea/ în toiul nopţii (era ademenitor şi/ foarte frumos)/ îţi dădeai cu degetele/ în ochi/ aşa era de întuneric de/ sus până jos" (Ion Zimbru, Aşa era de linişte şi aşa de tare tăceam, Rochia fără sfârşit).
Andrei Tudosie
