Se împlinesc 100 de ani de când, în prezența unor personalități ale culturii românești, în Parcul Municipal, se dezvelea prima statuie dedicată Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu. Pe lângă grupul de profesori și scriitori gălățeni, care se constituiseră în Comitetul pentru ridicarea monumentului, au participat, la această manifestare, considerată la vremea respectivă una de importanță națională, Nicolae Iorga, Emil Gârleanu, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel, Maria Filotti, Natalia Negru, Ion Minulescu, Aurel Ştefanelli, reprezentantul Junimii din Cernăuţi. Duiliu Zamfirescu a fost prezent în calitate de reprezentant al Academiei Române, iar P.S. Nifon Niculescu, episcopul Dunării de Jos, a oficiat slujba religioasă și sfinţirea statuii.
Istoria monumentului
Inițiativa a pornit de la un grup de profesori și scriitori gălățeni, undeva prin 1909, la împlinirea a 20 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Ridicarea unui monument însemna costuri. Comitetul de inițiativă, compus din Corneliu Botez, Jean Bart, H.Sanielevici, G.Orleanu, I.Drăgănescu, C.Z.Buzdugan, Gr.Forțu, pe lângă șezătorile literare organizate pentru strângere de fonduri, la care erau invitați Mihail Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Ștefan Octavian Iosif, și-au propus și baterea unei monede și realizarea unui volum omagial. Prin vânzarea acestora, inițiatorii sperau să ajungă la o sumă suficientă pentru obiectivul propus.
La 4 ianuarie 1911, după un concurs de proiecte la care participaseră sculptorii Oscar Spaethe - cel care mai realizase un bust al lui Eminescu în 1902, Dumitru Paciurea și Frederic Storck, câștigător a fost cel din urmă, pentru suma de 12.500 lei. Astfel că, la 16 octombrie 1911, în Parcul Municipal, avea să fie dezvelită prima statuie din țară dedicată lui Mihai Eminescu. Această statuie se număra, după cum arată și Anuarele orașului Galați din 1921, 1927, 1930 și 1931, printre cele patru sau cinci monumente pe care le ave urbea noastră la acea vreme.
Astăzi, statuia lui Mihai Eminescu este monument istoric. Evenimentele prin care a trecut, în cei o sută de ani, au supus-o la grele încercări. Fisurile în marmură atrag atenția că, dacă nu se demarează acțiuni de conservare și restaurare, nu va rămâne decât un monument pe care urmașii îl vor admira doar din fotografii.
Vandalizată timp de 12 ani
Un hoț mai neobișnuit le dă de furcă autorităților. În fiecare an, in preajma zilei poetului, infractorul fură mâna muzei lui Eminescu și scapă întotdeauna neprins. Chiar și așa, în niciun an reprezentantii primăriei nu s-au gândit să instaleze în zonă o cameră de supraveghere. Municipalitatea a preferat să aibă mâini din marmură de rezervă, pentru a o înlocui pe cea furata la timp.
Sergiu Damian
