Actuala Intfor SA Galați a fost înființată în 1921, sub numele de Titan, de către celebrul industriaș Max Auschnitt, în scopul producției de tablă laminată la cald. Firma a avut un parcurs ascendent, cu investiții permanente în perioada interbelică, astfel încât producția realizată aici reprezenta peste 75% din producția totală de laminate a țării înainte de Al Doilea Război Mondial. În 1948 a avut loc naționalizarea Uzinelor Metalurgice Titan, denumirea schimbându-se succesiv pe parcursul epocii comuniste în “Cristea Nicolae”, Laminorul de Tablă Subțire și Întreprinderea Laminorul de Tablă Galați (ILTG). În aceeași perioadă au fost construite noi capacități de laminare, au fost asimilate produse noi și au intrat în funcțiune șapte linii de profilare, fiind deschise piețe de export, inclusiv către state din vest.
Istoria de după 1990 a laminorului a fost, însă, ceva mai zbuciumată. În 1998, firma era pe profit (159 de milioane de lei vechi), la o cifră de afaceri de 272 de miliarde lei și deținea un capital social de 33 de miliarde lei, cu peste 1.300 de salariați. Un an mai târziu, Fondul Proprietății de Stat scoate la vânzare un pachet reprezentând 51% din acțiuni, adjudecatară fiind asociația PAS Titan '96, formată, în special, din salariați ai societății. Una dintre prioritățile companiei, după privatizare, a reprezentat-o finanțarea construcției unei noi secții de zincare, obiectiv evaluat la aproximativ 34 de miliarde de lei vechi, speranța conducerii de la acea vreme (cuplul Pascaru-Priboi) fiind ca fondurile necesare să fie acoperite din profit. Numai că ceea ce a urmat a fost o avalanșă de credite bancare. Cele peste 37 de miliarde de lei (+ 500.000 USD), contractate la BRD și pentru care s-a girat cu terenul și clădirile din strada Portului nr. 157, au fost urmate de alte 15 miliarde de lei contractate la Raiffeisen Bank și de un plan de restructurare a societății, decis în 2002, ce a demarat începând cu anul următor.
Deja, ceva începea să scârțâie la Intfor și a venit rândul unui alt investitor, în persoana lui Andrei Lișinschi, să preia frâiele afacerii. Omul de afaceri a obținut, în 2005, controlul asupra societății prin grupul de firme Profiland, preluând peste 63% din acțiunile Intfor, pentru care a plătit cca 12 milioane de euro. Perioada 2005-2007 a fost una de relansare a activității Intfor, pentru că Lișinschi a investit în retehnologizare: o linie de vopsire a tablei subţiri folosită la fabricarea acoperişurilor metalice, o linie de panouri din aluminiu compozit pentru faţade, dar și o fabrică de biodiesel cu o capacitate de producție de până la 100.000 de tone anual, amplasată în incinta fabricii de produse metalurgice. În total, Lișinschi a apreciat volumul investițiilor la aproape 30-35 de milioane de euro, iar rezultatele financiare ale anului 2006 erau încurajatoare: un profit net de 5,2 milioane lei, de peste 11 ori mai ridicat față de cel realizat în 2005, și afaceri majorate cu 35%, ajungând la aproape 117 milioane lei. În 2008, după retehnologizare, Intfor mai avea 578 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 118 milioane lei.Tot pe atunci, 75% din din acţiunile grupului de firme Profiland-Intfor au fost preluate de Andrei Lișinschi jr., dar odată cu venirea crizei, inclusiv pe piața produselor metalurgice, firma a intrat într-un puternic recul. Noii creditori bancari (în special grupul Unicredit) și furnizorii de materie primă au început să bată tot mai insistent la ușa fabricii. Ce a urmat a fost o pierdere de 21 de milioane de lei, în 2009, și intrarea în insolvență, în 2011. Ultimele date bilanțiere, de anul trecut, arată o pierdere de peste 5,5 milioane lei și datorii de peste 172 de milioane lei.
George Marinescu
