Spitalele din Galaţi nu mai reprezintă un loc unde te duci să te tratezi, ci unul de care trebuie să fugi cât te ţin picioarele. Foarte mulți gălățeni aleg să meargă în Capitală, atunci când se confruntă cu probleme medicale, însă, de cele mai multe ori, asta nu înseamnă decât timp irosit și bani cheltuiţi degeaba. Unii pacienţi, mai înstăriţi, iau calea Capitalei doar pentru a lua avionul și a merge să se trateze la clinicile de renume din străinătate. Cei mai mulţi rămân, însă, să se lupte cu sistemul medical bolnăvicios din România.
Practica ne omoară
Mai există și varianta ca toate cheltuielile să fie acoperite integral de Ministerul Sănătăţi, intrând aici atât tratamentul, cât și cazarea sau transportul până la spitalul dorit. Teoretic, căci practica a demonstrat că bolnavii se lovesc de multe piedici şi ajung, într-un final nedorit, să moară cu zile în spitalele gălăţene. De pildă, în 2011, prin intermediul Direcției Pentru Sănătate Publică Galați (cu finanțarea Ministerului Sănătății) au plecat doar 11 pacienți, din care şapte pentru intervenții chirurgicale care nu se pot face în țară. „Cele mai complicate au fost două transplanturi cardiace care au costat 200.000 de euro fiecare. Alte patru cazuri au plecat la spitale din UE pentru evaluări post operatorii. Din păcate, au mai fost și şapte cereri care au fost respinse, pe motiv că nu îndeplineau toate condițiile”, ne-a declarat dr. Valentin Boldea, directorul DSP Galaţi. Cu finanțare de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, adică prin formularul E112, au plecat doar şapte gălățeni, exclusiv cazuri oncologice și cardiologice. Statisticile arată că rutele spre care se îndreaptă bolnavii gălăţeni sunt cele spre Viena - la celebrul spital AKH, Italia şi Spania. Căutate sunt şi clinicile din Franța, Germania sau în afara Uniunii Europene, în SUA sau Turcia. Toate aceste destinaţii au un numitor comun: intervențiile ajung la mii de euro sau de dolari, iar ziua de spitalizare la câteva sute.
Hăţiş birocratic
Pentru a obţine formularul E 112, pacientul trebuie să parcurgă un drum extrem de anevoios şi de lungă durată. Trist este că, până la finalizarea procedurii, care poate chiar şi un an, s-ar putea ca bolnavul să-şi fi încheiat demult socotelile cu viaţa. Pentru început, pacientul trebuie să depună, la Casa de Asigurări în evidenţa căreia acesta este înregistrat ca asigurat, o cerere însoţită de mai multe documente. Dosarul va conţine, pe lângă înscrisuri, raportul medical în formatul prevăzut de lege, din care să rezulte diagnosticul, precum şi recomandarea de specialitate pentru efectuarea tratamentului. Raportul medical se întocmeşte de către un medic dintr-un spital clinic universitar sau, după caz, judeţean aflat în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate din România. De asemenea, se cere confirmarea scrisă din partea unităţii sanitare din statul membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European în care se intenţionează efectuarea serviciului medical, cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E112. După ce a fost înregistrată cererea, casa de asigurări procedează la analiza acesteia, urmând ca în maximum cinci zile lucrătoare să fie soluţionată cererea de eliberare a formularului.
Sergiu Damian
