Am luat act cu îngrijorare și nedumerire de noua inițiativă legislativă de incriminare a insultei și calomniei ce poartă semnătura senatoarei Cristiana Anghel. Nu este prima inițiativă de acest gen, mediul politic depunând eforturi constante și susținute de a reincrimina insulta și calomnia după dezincriminarea lor în anul 2006. Dezincriminarea insultei și calomniei a adus statului român felicitări din partea Organizației pentru Securitate și Cooperare (OSCE), care considera România “una dintre țările cele mai progresiste în acest sens”,și a condus la creșterea rating-ului de țară în clasamente internaționale relevante, cum ar fi cel al Reporteri fără Frontiere.
În urmă cu doi ani, 35 de organizații de drepturile omului din întreaga lume cereau autorităților române să nu revină la sancționarea penală a insultei și calomniei, considerând că această măsură va “intimida acele voci care aduc critici structurilor de putere din societate, expunând abuzul, corupția și ilegalitățile”. Tot atunci, OSCE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la aceată măsură, afirmând că "sancțiunile penale pentru exprimare pot sufoca dezbaterea publică și pot fi folosite pentru a proteja funcționarii publici de critică.” Mai multe detalii aici.
Amintim că, în anul 2006, Parlamentul a hotărât abrogarea infracțiunilor de insultă și calomnie din Codul Penal. În anul 2007, Curtea Constituțională a decis că dezincriminarea infracțiunilor de insultă și calomnie nu este constituțională și a argumentat pentru ideea că protecția reputației și a onoarei unei persoane nu se pot face decât prin mijloce penale. În anul 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că infracțiunile de insultă și calomnie sunt abrogate, iar în anul 2013 Curtea Constituțională a spus că ICCJ nu avea dreptul să se pronunțe pe această chestiune de legalitate și deci decizia ICCJ este neconstituțională.
În textul inițiatoarei apare și un articol în vădită contradicție cu jurisprudența CEDO, și anume articolul 227 – proba verității. Prin acest articol i se impune celui care face o afirmație să probeze adevărul absolut al faptelor relatate, dovadă imposibilă în multe situații, în special când e vorba de investigații jurnalistice în cazuri complexe/dificile. Potrivit jurisprudenței CEDO (a se vedea cazul Dalban v. Romania, spre exemplu), cel care face o afirmație, chiar eronată/exagerată, nu poate fi sancționat sub nicio formă dacă probează existența bunei credințe și a unei baze factuale rezonabile pentru afirmația sa.
Amintim că deciziile Curții Constituționale, invocate drept pretext pentru introducerea în Codul penal a infracțiunilor de insultă și calomnie, trebuie să respecte Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO – care au putere de lege în România. Impunerea obligației ca defăimarea să fie sancționată penal nu este susținută de niciun articol din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de nicio hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, noul Cod Civil oferă persoanelor ale căror drepturi sunt încălcate prin abuzul de liberă exprimare posibilitatea de a căuta reparații în instanțele civile. Există deja un număr semnificativ de decizii ale instanțelor în baza noului Cod Civil care sancționează aspru astfel de abuzuri, comise în special de persoane ce activează în mass-media.
Cerem membrilor Comisiei Juridice a Senatului să respingă această inițiativă extrem de periculoasă, într-o societate care încă nu a deprins încă exercițiul dreptului la exprimare. Pe lângă limitarea adusă dreptului la liberă exprimare, incriminarea insultei și calomniei poate afecta negativ dreptul la liberă informare a cetățenilor, împingând ziariștii, avertizorii de integritate sau simplii cetățeni la autocenzură, ceea ce ar reduce eficiența luptei anti-corupție.
ActiveWatch
FRJ MediaSind
Convenția Organizațiilor de Media
