Atunci a apărut un om care, bazându-se pe convingerile sale religioase şi pe principiile sale morale, a pledat pentru schimbare prin nesupunere civică non-violentă, asemenea lui Mahatma Gandhi. În calitate de lider al Southern Christian Leadership Conference, dr. King a condus mii de oamenii în cadrul protestelor şi al altor evenimente organizate pe întreg teritoriul SUA, în principal în Sud. A fost considerat unul dintre cei mai mari oratori ai secolului al XX-lea şi nu s-a abătut niciodată de la misiunea sa de promovare a egalităţii prin non-violenţă.
Pe 28 august 1963, la Washington DC, el a susţinut cel mai cunoscut discurs al său, pe treptele monumentului comemorativ dedicat preşedintelui Lincoln, autorul Proclamaţiei de Emancipare cu 100 de ani înainte de eliberarea celor aflaţi în sclavie.
În faţa unei mulţimi de aproximativ 250.000 de protestatari, cel mai mare grup adunat vreodată până atunci la Washington, el a vorbit despre ceea ce visa el pentru America: „Am un vis: cei patru copilaşi ai mei să trăiască într-o zi într-o naţiune în care să nu fie judecaţi după culoarea pielii, ci după caracterul lor”.
Este interesant de menţionat că pe 28 august 2009, la exact 45 de ani de la acea zi, Barack Obama, pe atunci senator, a acceptat să fie candidatul Partidului Democrat la preşedinţie. Ulterior, a câştigat acele alegeri şi a devenit primul preşedinte afro-american al SUA.
Discursul „Am un vis” şi marşul către Washington au plasat lupta pentru drepturi civile în capul agendei de politică internă. La câteva luni după aceea, preşedintele Lyndon B. Johnson a semnat Legea Drepturilor Civile (Civil Rights Act) din 1964, care a abolit în sfârşit şi complet discriminarea pe criterii de rasă, culoare, credinţă, gen şi origine naţională. Aceasta a fost o victorie foarte importantă a Mişcării pentru Drepturi Civile şi indiscutabil a adus o îmbunătăţire a ţării noastre. Legile care prevedeau cândva segregarea erau acum eliminate şi înlocuite cu unele care apărau egalitatea.
În 1964, lui dr. King i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de utilizare a non-violenţei în lupta Americii pentru drepturi civile, diversitate şi egalitate. King şi-a continuat eforturile până în clipa în care glonţul tras de un asasin l-a răpit de lângă noi, în 1968. A fost ucis pentru lucrurile în care a crezut, însă moştenirea sa continuă să existe şi reprezintă o sursă de inspiraţie pentru credinţa şi speranţele următoarelor generaţii din ţara mea şi din întreaga lume.
Dr. King s-a străduit din răsputeri să creeze ceea ce el a numit „comunitatea iubită”. Aceasta era viziunea sa, o societate în care incluziunea şi toleranţa deţin supremaţia.
Toate trăsăturile sociale negative, precum sărăcia şi foametea sunt inexistente pentru că, aşa cum spune King Center din Atlanta, „standardele internaţionale ale decenţei umane nu vor permite existenţa lor”.
Astăzi, la aproape 50 de ani de la moartea lui Martin Luther King Jr., activitatea şi moştenirea acestui om extraordinar continuă să ne inspire. Apelul său la acţiune, la ajutarea semenilor şi la aplicarea principiilor fondatoare ale Americii, prin metode non-violente, ne cucereşte şi acum. Americani şi cetăţeni din întreaga lume îl privesc drept model atunci când, confruntându-se cu problemele lumii actuale, caută încurajare spirituală.
Aici, în România, anul trecut, la începutul lunii noiembrie, cu doar câteva luni în urmă, am fost martorul unor lucruri de care cred că dr. King ar fi fost foarte mândru. Zeci de mii de oameni s-au adunat în toată ţara în mod paşnic pentru a cere schimbarea, aşa cum ne învaţă moştenirea dr. Martin Luther King Jr. să facem.
Am fost impresionat îndeosebi de pasiunea tinerilor care îşi doresc un viitor mai bun, unul în care statul de drept triumfă şi lupta împotriva corupţiei este regula. Sper că acei protestatari şi alţi oameni vor mărşălui din nou către secţiile de votare atunci când va sosi momentul să-şi exercite puterea supremă, votul, pentru a alege persoane care vor fi lideri responsabili ai acestei naţiuni şi conducători ai cetăţenilor săi.
Permiteţi-mi să închei cu unul dintre citatele mele favorite din dr. King: „Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi întreaga scară”. Cred că România a făcut recent un pas imens către un viitor extraordinar şi, deşi nu putem vedea ce se află înainte, am deplină încredere în cetăţenii acestei măreţe ţări în acest an electoral şi în dorinţa lor de a avea un guvern care să-i slujească bine.
Public Diplomacy – Press Office
U.S. Embassy-Bucharest
