Cel puțin 1.200 de copii din Galați își doresc o familie. Sînt micuți care își duc zilele în centrele de plasament sau la asistenții maternali. Legislația prea stufoasă, dar și ritmul de melc în care se derulează procesele în instanțele din România, le reduc considerabil șansa la fericire. Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului (DGASDPC), din Galați este și mamă, și tată, pentru cei 1.200 de copii și adolescenți pe care îi are în grijă. Câțiva dintre aceștia pot spune că se bucură cumva de căldura unui cămin. Este vorba despre copiii care au avut șansa să fie luați în plasament. O altă categorie de copii, ceva mai norocoasă, este în grija asistenților maternali. E mai bine ca la centru, însă trăiesc în fiecare zi cu teama că familia de împrumut ar putea să nu-i mai vrea și să se întoarcă la cămin. Mulți însă habar nu au ce înseamnă să ai mamă, tată, frați sau surori. Iar dacă au avut vreodată habar, au uitat demult. Pentru că și soarta i-a uitat în centrele de plasament. ”În momentul de față avem peste 400 de copii și adolescenți în centrele noastre de plasament, iar 800 sînt în grija asistenților maternali. Mai avem câteva zeci de copii în plasament familial sau în alte forme de ocrotire socială, deci ne preocupăm de un număr foarte mare de copii care fie nu au pe nimeni, sînt orfani, fie nu sînt doriți de familie, fie au fost abuzați în familie și nu-i mai putem lăsa acolo, pentru că ar fi în pericol”, declară directorul DGASDPC Galați, Manon Cristoloveanu.
Doar un copil din 30 are noroc
Pentru copiii aflați în grija statului, cea mai bună soluție este adopția. În acest fel, mulți micuți s-ar alege cu un cămin cald și o viață lipsită de griji. Legile din România sînt însă, mai degrabă potrivnice persoanelor care vor să adopte copii. Regulile sînt foarte stricte, iar procedurile extrem de greoaie și descurajante. Așa se face că mulți dintre cei care au început procedurile de adopție s-au răzgândit pe parcurs. Nu au mai făcut față hățișului birocratic și procesului din instanță, anevoios și mare consumator de timp și energii. Sînt însă și temerari pentru care dorința de a avea un copil a învins birocrația și nepăsarea din România. ”Anul trecut, am avut 35 de persoane și cupluri care au înfiat 39 de copii. O familie a vrut nu mai puțin de patru copii și a reușit, în cele din urmă, să-i obțină. Acum sînt o familie frumoasă. Cred eu că este un gest mai mult decât lăudabil, mai ales că nu le-a fost deloc ușor să înfieze acești copii. Legile sînt depășite, iar procedurile sînt extrem de greoaie”, spune Manon Cristoloveanu, directorul DGASDPC. Anul acesta, până acum, s-au înscris pe listele de așteptare pentru adopție 25 de persoane și cupluri. Sînt de abia la început de drum, însă sînt mai hotărâte ca oricând să înfieze un copil. Cu puțin noroc și dacă Parlamentul se mișcă rapid, ar putea să devină părinți mai repede decât estimau.
Emanuela TURCU
