Ambasada Statelor Unite şi predecesorii mei, ambasadorii SUA în România, reprezentanţi ai SUA, susţin de mulţi, mulţi ani lupta împotriva corupţiei în România. În ultimii ani, eforturile de a lupta împotriva corupţiei, în special în ce priveşte urmărirea penală, au înregistrat un succes remarcabil. Folosesc intenţionat cuvântul „remarcabil” pentru că sunt de părere că trebuie să se acorde recunoaştere deciziei uneori curajoase a liderilor români de a înfiinţa instituţii puternice care să poată ancheta, să poată pune sub acuzare, să poată pune sub urmărire penală şi să-i judece pe acei români care au furat din resursele publice pentru folosul personal. În plus, România a făcut eforturi să se asigure că sistemul său judiciar are independenţa şi resursele necesare pentru a-i putea judeca în mod adecvat pe cei aduşi în faţa instanţelor din România pentru acuzaţii de corupţie. Activitatea din ultimii ani a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a instanţelor româneşti a fost încununată de succes, într-o asemenea măsură încât România a început să fie recunoscută la nivel internaţional, şi în special în această regiune a Europei, drept modelul de urmat în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei dusă de procurori şi judecători.
Ar merita probabil să fie examinat întregul arsenal de instrumente judiciare care ar putea fi utilizate pentru a combate în mod eficient corupţia. Foarte recent, Parlamentul României a votat o lege care înfiinţează o nouă agenţie ce va coordona indisponibilizarea şi sechestrarea bunurilor. România avea deja legislaţie în acest domeniu, care să permită procurorilor şi instituţiilor judiciare să indisponibilizeze bunurile furate de actori privaţi din resursele publice. Însă gestionarea acelor bunuri nu a fost atât de eficientă şi sperăm că odată cu înfiinţarea noii agenţii, cei condamnaţi pentru acte de corupţie nu se vor mai putea bucura de foloasele obţinute din infracţiunile comise, că la ieşirea din închisoare nu vor mai avea acces la conturile bancare şi la proprietăţile furate de la cetăţenii români.
Un alt aspect care merită cercetat, cred eu, este existenţa legislaţiei adecvate care să prevină sau, cel puţin, să descurajeze mita. În Statele Unite, în urmă cu câteva decenii, am luat iniţiativa de a adopta Legea privind practicile de corupţie în străinătate (Foreign Corrupt Practices Act).
În 1977, aşadar cu aproape 40 de ani în urmă, Congresul SUA a adopat o lege care interzice companiilor americane şi celor cotate pe bursele americane să plătească sau să promită că vor oferi bunuri de valoare funcţionarilor străini, partidelor politice străine sau reprezentanţilor acestora, ori candidaţilor pentru posturi în instituţii străine, în schimbul influenţării acţiunilor unui demnitar străin în exercitarea atribuţiilor sale. Această lege se numeşte Legea privind practicile de corupţie în străinătate (Foreign Corrupt Practices Act - FCPA).
FCPA a fost adoptată în urma unei anchete desfăşurate la mijlocul anilor 1970, care a evidenţiat faptul că peste 400 de companii americane de top au plătit demnitarilor străini mită în valoare de milioane de dolari şi că s-au folosit „fonduri negre” pentru contribuţiile la campaniile politice din SUA. După ce rezultatele anchetei au fost făcute publice, cetăţenii au pus sub semnul întrebării încrederea lor în piaţă, în sectorul privat şi chiar în capitalism, dar şi în instituţia de bază a democraţiei: alegerile. FCPA a fost adoptată pentru a restabili acea încredere şi a crea un mediu concurenţial echitabil. Într-o mare măsură, FCPA a funcţionat foarte bine şi ştiu că colegii mei de la Camera de Comerţ Americană în România vor atesta faptul că firmele americane care îşi desfăşoară activitatea peste hotare conştientizează obligaţiile impuse de FCPA şi, prin urmare, sunt destul de reţinute în a întreprinde acţiuni care ar putea semăna cu mituirea unui funcţionar stăin. Totodată, FCPA a creat un cadru preventiv ce poate oferi companiilor principii de orientare care să le împiedice să încalce limitele etice şi legale.
Sancţiunile prevăzute pentru încălcarea Legii sunt suficient de severe şi au determinat companiile americane să-şi schimbe modul de funcţionare. În prezent, publicul american se aşteaptă ca firmele americane să dea dovadă de transparenţă în activitatea lor şi să respecte în totalitate atât legislaţia americană, cât şi pe cea străină.
Spunând acestea, aş vrea să închei mulţumindu-vă pentru că aţi făcut posibilă această conversaţie de Ziua Internaţională a Luptei împotriva Corupţiei pentru a menţiona ceea ce a realizat România în lupta împotriva corupţiei, ce sprijin mai poate ea primi de la partenerii internaţionali care o susţin atât de puternic în această luptă şi ce alte instrumente pot fi create şi folosite în această luptă pentru a imuniza complet societatea românească de acest pericol la adresa democraţiei.
Public Diplomacy – Press Office
U.S. Embassy-Bucharest
