Degeaba i-au cumpărat gălățenii primărie nouă cu fresce de artiști plastici contemporani. Primarul Ionuț Pucheanu, pesedist cu apucături de băiat de cartier, tot la prost gust trage. Cu bani de împrumut din bănci, edilul-șef vrea să modernizeze centrul prăfuit al Galațiului. Pentru că pozele cu proiectul apărute astăzi nu sunt relevante, ne rezumăm să abordăm doar ”modernizarea” parcului Eminescu. Modernizarea, aşa cum a gândit-o Pucheanu şi cum au votat-o consilierii locali înseamnă: „refacerea patrimoniului arboricol al parcului, a vegetaţiei floricole şi erbacee, refacerea împrejmuirii, iluminat ambiental pentru alei, reabilitarea podului rustic, a băncilor şi a gradenelor existente, refacerea aleilor cu materiale antiderapante şi sistematizare verticală”. Cu alte cuvinte, va împărți niște bani din împrumutul de 100.000.000 lei unor firme de casă ale Primăriei. În acest timp, un proiect de excepție al sculptorului Aurel Virgil Panaite stă într-un sertar al Primăriei încă din 2003.
Parcul Eminescu reproiectat de sculptorul Virgil Panaite ar scoate Galațiul din categoria ”prăfuit”
Proiectul ”de sertar” al municipalității Galațiului (foto 1 și 2), trecut în urmă cu 14 ani prin Consiliul Local, care prevede schimbarea la față parcului Eminescu, ar putea scoate urbea Galațiului din rândul celor prăfuite. Împreună cu strada istorică Domnească, proiectul sculptorului Virgil Panaite oferă gălățenilor un spațiu de socializare pentru tot anul, în afara Falezei sezoniere. Proiectul schimbă radical conceptul de parc născut din ideile comuniste pe care le îmbrățișează arhitecții municipalității și actualul primar, Ionuț Pucheanu.
Întregul concept al artistului plastic se raportează la statuia poetului nepereche. Fântâna arteziană din lacul mare sugerează floarea de tei pe care o iubea nespus Eminescu, iar grupul statuar din lacul mic te duce cu gândul la îmbrățișarea dintre Eminescu și Veronica Micle. Fântânile arteziene mici, sculptate în piatră și inox, așezate în punctele nodale ale parcului, cu havuzurile de 2-3 metri, sugerează elemente din poezia lui Eminescu sau din cultura națională. Vazele pentru flori, sculptate în piatră, organizează spațiile verzi pe colțuri sau în punctele axiale, iar jardinierele sunt plasate în colțurile ascuțite ale parcelelor verzi. Scaunele, și ele sculptate în piatră, sunt în grupuri de trei sau patru, sugerând familia (mama, tata și copiii). Rotonda de la statuia poetului este bordată de un grup statuar, cei 12 Apostoli. Desființarea gardului din jurul actualului parc transformă zona într-un concept de piață publică formată împreună cu imobilele vechi din jur, element arhitectonic pe care Galațiul nu îl deține. Până și dizgrațioasa clădire răsărită pe fostul WC public a fost adaptată parcului și își va schimba destinația în bibliotecă, sală de conferințe și cofetărie-cafenea.
Interesant este faptul că, din 2003, anul în care a fost contractat proiectul de modernizare a Parcului Eminescu cu sculptorul Virgil Panaite, niciunul dintre cei trei primari, Dumitru Nicolae, Marius Stan și Ionuț Pucheanu, deși au admirat sincer concepția artistică a sulptorului, nu a vrut să găsească resursele financiare pentru punearea în practică a proiectului. Primii care s-au opus proiectului de înfrumusețare a Parcului Eminescu au fost arhitecții municipalității, cei care trebuiau să parafeze documentele, care au contestat capacitatea unui sculptor de a proiecta așa o lucrare.
S.Ț.
