Locul care poate deveni, cu minimum de efort, un port turistic în care să acosteze navele care fac croaziere pe Dunăre, Pescăriile Statului, se degradează accentuat sub administrarea uneia dintre cele mai profitabile firme din Galați, producătorul de ulei comestibil Prutul SA. Firma de produse alimentare, listată la Bursa de Mărfuri București, a ajuns în posesia clădirii Pescăriilor Statului după ce pesedistul Florin Pâslaru a falimentat societatea cu capital de stat Pescogal SA. Din 1999 și până în zilele noastre, Prutul SA nu a făcut decât să-și bată joc de ansamblul arhitectonic de patrimoniu: a lăsat corpurile de clădire să se degradeze, acoperișurile sunt sparte, acum, în prag de iarnă, iar o treime din fațada ansamblului a fost tencuită mârlănește, fără nicio legătură cu structura inițială a imobilului istoric. Toate aceste agresiuni asupra ansamblului de patrimoniu Pescăriile Statului s-au făcut cu ”concubinajul” Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Galați, instituție condusă de lipitoarea de partid Cătălin Negoiță.
Ministrul Lahovary și directorul Grigore Antipa au pus bazele celei mai moderne și mari pescării din România
La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin Direcțiunea Pescăriilor, a înaintat către Primăria Galați adresa nr. 40000, în care își exprima dorința de:”...a da organizare cât mai practică și mai sistematică comerțului mare de pește din țară, am hotărât construcțiunea mai multor hale mari de pescării...Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galați, unde, urmând tradițiunelor de până acum, voim să menținem și să dezvoltăm cel mai important centru al comerțului de pescării din țară”. Documentul este semnat de ministrul I. N. Lahovary și de directorul Grigore Antipa și preciza chiar și locul unde urma să fie construit ansamblul arhitectonic. Mai mult, ministrul I. N. Lahovary a revenit cu o altă adresă (nr. 44534) și a mulțumit pentru graba răspunsului pozitiv, dar a refuzat ”compensațiunea pentru comuna Galați în schimbul venitului de care se privează”, arătând avantajele pe care le va obține orașul de pe urma noilor pescării.
Construcția a început la 27 iunie 1912, după un proiect al inginerului G. Vidrașcu, cel care a și coordonat lucrările. Investiția a cuprins o hală pentru vânzarea la licitație a peștelui, compartimente pentru comercianții angrosiști și pentru comisionarii de pește, o hală de ambalaj și expediție, stația de încărcare a peștelui în vagoane, o cameră frigorifică centrală, o piață pentru căruțele în care era încărcat pește pentru comerțul rural, o ceainărie și alte depozite de gheață. Lucrările s-au întins pe durata a trei ani și Pescăriile Statului au fost inaugurate, pe 16 iunie 1915, ”într-un cadru solemn”, după cum afirmă Gh. N. Munteanu Bârlad în monografia sa ”Galații”. Interesant este faptul că tehnica folosită la Pescăriile Statului din Galați a fost una de ultimă oră pentru acele vremuri. Fabrica de gheață artificială, care producea zilnic 500 de kg, avea mașinile dublate, asta pentru ca lucrul să nu înceteze în cazul în care una dintre ele se defecta. Hala și instalațiile frigorifice ocupau 5.477 mp. Dinamul de 30 kW producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilație, pentru elevatorul de cărbuni și pentru ascensorul de pește. Ascensorul de pește, primul din Galați, este expus acum la la Muzeul Tehnicii ”Dimitrie Leonida”. Structura de rezistență a ansamblului a fost realizată din grinzi metalice și cărămidă.
Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au fost exploatate de Societatea ”Frigul”. Mii de tone de pește de cea mai bună calitate, în special sturioni și icre negre, au fost exportate de la Pescăriile Statului din Galați și au adus României venituri importante.
Comuniștii au transformat Pescăriile Statului în Întreprinderea Piscicolă Galați. Clădirile au suferit transformări. Astfel, spațiul fostei ceainării a fost transformat în fabrică de conserve, prin desființarea planșeului dintre etaje, fapt care a modificat structura de rezistență. De asemenea, a fost demolat coșul de fum de la cazanul de aburi, care apare în pozele vechi, și au fost dezafectate linia ferată și rampa pentru bărci.
Prutul SA finalizează ”opera” de distrugere începută de pesedistul Florin Pâslaru
Nici comuniștii n-au reușit să facă atât rău clădirii de patrimoniu a Pescăriilor Statului pe cât au reușit politicianul turnător la Securitate Florin Pâslaru și firma gălățeană de top Prutul SA. În anul 1992, atunci când politicianul PDSR cu numele de cod la Securitate ”Pintea” a preluat directoratul Pescogal SA, firma deținea 17% din producția de conserve a României. În cinci ani de directorat, Florin Pâslaru a băgat firma în faliment, în special prin prețul cu care a achiziționat peștele oceanic după dispariția flotei de pescuit oceanic (IPO Tulcea). Astfel, în condițiile în care Pescogal SA avea probleme economice generate tot de el, Florin Pâslaru ”Pintea” a achiziționat pește oceanic cu preț dublu față de cel al pieței, 900 de dolari pe tonă, și a dat o lovitură de grație firmei ce se apropia de centenar. În 1999, atunci când Pâslaru a părăsit directoratul Pescogal SA, producătorul de conserve din pește era falimentat și ansamblul arhitectonic Pescăriile Statului a fost vândut firmei Helian Holding SRL, care a întrerupt activitatea de pescărie și a transformat o parte din spații în depozite. În fapt, Helian Holding SRL este o clonă a firmei Prutul SA la care producătorul de ulei comestibil deține 100% din capitalul social. După cum se vede și din fotografiile făcute de pe sediul Regionalei de Finanțe Galați, acoperișul ansamblului architectonic este lăsat în paragină, în prag de iarnă, ceea ce înseamnă că la primăvară daunele vor fi mult mai mari. Mai mult, Prutul SA și-a bătut joc de fațada clădirii istorice și a schimbat total, la o treime din ea, arhitectura inițială, înlocuind-o cu una manelistică. De altfel, aceasta pare singura acțiune de ”întreținere” a ansamblului de patrimoniu efectuată de noii proprietari în cei 18 ani de când dețin Pescăriile Statului. În aceste condiții, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Galați, condusă de Cătălin Negoiță, nu a aplicat nici măcar o amendă proprietarului care a lăsat în paragină ansamblul de patrimoniu. Nu se poate pune problema că Prutul SA nu are bani cu care să întrețină clădirea. Conform datelor de la Registrul Comerțului, firma deținută de familia Andreev și care este listată la Bursa de Valori București a avut un profit, în anul 2014, de 1.805.284 lei. Interesant este și faptul că, tot în anul 2014, este înregistrată, la București, firma Eurolila Project SRL, cu capital social în valoare de 40.953.000 lei format integral din acțiuni nominative de la Prutul SA, avându-l drept unic proprietar pe Marian Andreev. De atunci, firma mamă Prutul SA a intrat în declin financiar și, în anul 2016, înregistrează pierderi în valoare de 26.563.391 lei, fără ca profitul să se regăsească în subsidiarele Helian Holding sau Eurolila Project.
Pescăriile Statului trebuie să devină portul turistic în care să acosteze navele care fac croaziere pe Dunăre
Frustrarea gălățenilor privind indiferența cu care este tratat orașul din punct de vedere turistic, în contextual croazierelor de pe Dunăre, poate fi rezolvată prin organizarea unui port pescăresc și de agrement la complexul istoric Pescăriile Statului. Printr-un parteneriat public-privat, s-ar putea rezolva rapid și problema finanțării unui astfel de proiect. Pontonul pentru navele de croazieră, care zace acum în fața Palatului Navigației, ar putea fi adus la cheiul istoric de la Pescăriile Statului, iar complexul de patrimoniu ar putea fi refăcut după proiectul inițial și transformat într-un centru turistic. Acolo ar putea fi mutat Muzeul Pescuitului, aflat în pădurea Gârboavele. Spațiul este suficient pentru a amenaja în Pescăriile Statului și cel puțin două restaurant, unul cu specific românesc și celălalt cu specific pescăresc, magazine de artă contemporană și de suveniruri, o sală de concerte, una de expoziții platice și orice altceva ce ar putea să atragă un turist dispus să cheltuiască bani pentru mici plăceri. Astfel, Galațiul ar fi pus pe harta turistică a Europei, profitând de faptul că se află la porțile Deltei Dunării.
Sorin Țiței
