Începând cu 1949, taman odată cu începutul cooperativizării în România, regimul comunist a fost preocupat și de asigurarea regularizărilor funciare. La Galați a luat ființă atunci unitatea de profil ce a purtat de-a lungul anilor nume destul de lăbărțate, tipice vremurilor, precum TCIF – Trustul de Construcții și Îmbunătățiri Funciare, sau IEELIF – Întreprinderea de Exploatare și Execuție a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare.
Necazurile acestui sector nu au plecat, evident, de la denumiri, ci de la "bunăvoința și priceperea" celor care le-au gestionat destinele după 1990. Prin HG nr. 292/1991, activitatea principală, cea de proiectare și executare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, construcții civile, edilitar-sociale și rurale, este reorganizată la nivel gălățean în de-acum defuncta PEXCO SA, cu un capital social la acea dată de peste 270 de mii lei. IEELIF se desființează astfel, noii și vechii SCELIF rămânându-i practic doar partea de exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare. Gândirea este genială, de altfel, pentru că e la mintea cocoșului că nu prea poți exploata ceea ce nu ești abilitat să și realizezi sau să întreții. Mai mult, guvernarea Văcăroiu se arată extrem de preocupată de soarta finalizării complexei amenajări hidrotehnice Câmpia Covurlui. După ce se plimbă cu elicopterul de vreo câteva ori pe deasupra județului, cel mai bun povestitor de bancuri dintre prefecții gălățeni, Nicolae Beuran, împreună cu conducerea SCELIF Galați, nu reușesc să convingă factorii guvernamentali de necesitatea continuării investiției.
Mai bine a gândit însă Aurel Stancu, jurnalist-colaboraționist în acea perioadă la cotidianul Viața Liberă, care nu pierdea nicio sinecură contra unor manipulări media ordinare. Acest oportunist al tranziției, jurnalist, om de afaceri și poet neînțeles a găsit rapid soluția. Degrabă instalat ca proprietar al PEXCO, în 1999, pentru ridicola sumă de 390.000 de lei noi (aproape 70% din întregul capital social), își pune în valoare calitățile. AGA PEXCO din 18 martie 2001 numește ca administrator firma PEX-CONSULTING SA, reprezentată de fratele său, Mihail. Isprava de referință în administrarea activității complexe a PEXCO este descoperită în urma unui raport al Curții de Conturi. Pe scurt, Casa judeţeană de pensii Galaţi, reprezentată la acea vreme de directoarea Georgeta Modiga, a reușit perfomanța achiziţionării, la sfârşitul lunii noiembrie a anului 2002, de la numitul Făgărăşanu Gheorghe, din Brăila, a sediului social al PEXCO, din strada Ştiinţei nr. 97, la valoarea de 21 miliarde lei (2,1 milioane lei noi). Asta după ce Stancu, cu sprijinul familiei Făgărașanu, plimbase imobilul în scop de supraevaluare prin succesive tranzacții imobiliare menite a-i ascunde valoarea contabilă inițială de doar 100.000 lei noi.
Din firma ce rămăsese dincolo de gard, la SCELIF (transformată între timp în SNIF), are grijă să se aleagă praful un oarecare Dan Constantin Masgras, fost angajat al Gărzii Financiare și fost director SNIF. Din categoria "băieților deștepți", acesta are ca preocupări, printre altele, achiziționarea de către firma sa, Ultimex Trading SRL, prin terți, de creanțe asupra filialei gălățene a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare pe care le și valorifică, culmea, în dauna ANAF, conform relatărilor din presa anilor 2010-2013.
Oricum ar fi, perioada de după 1990, pentru sectorul îmbunătăţirilor funciare a însemnat mai multe reorganizări şi transformări de natură instituţională, la nivel central (RAIF reorganizat în ANIF RA, SNIF) şi în teritoriu cărora le poți pierde foarte ușor șirul. Cert este că la Galați PEXCO SA, cu aproape 700 de salariați în anii 90, ajunsă pe Calea Prutului la momentul decesului, este în dizolvare cu lichidare (radiere) din 2012, iar singura șansă de reabilitare a acestui sector vital apreciem că rămâne accesarea de fonduri europene.
George Marinescu
