România are o opinie foarte fermă în ceea ce privește cianura. După mai bine de 15 ani de luptă pentru salvarea Roșiei Montane, peste 65% dintre români nu vor minerit cu cianură.
Știm ce înseamnă dezastrele naturale cauzate de această substanță toxică mai bine decât oricare altă țară europeană. În 1971 barajul iazului de decantare de la Certej s-a spart, provocând 89 de morți. În 2000 deversarea de cianură de la Baia Mare a fost atât de gravă încât a fost numită “al doilea Cernobîl”. În urma acestui accident, Parlamentul European a votat o rezoluție de interzicere a cianurii în minerit. Comisa Europeană a lăsat însă la latitudinea statelor membre aplicarea ei sau nu. În mod ironic, tocmai România refuză să renunțe la acestă practică toxică.
De mai bine de un an, actualul Guvern ignoră cererea a peste 15.000 de cetățeni care au semnat petiția pentru interzicerii cianurii, dar și punctele de vedere ale Ministerelor Mediului și Culturii.
Am încercat să luăm legătura cu prim-ministrul Cioloș, în puterea căruia se află interzicerea cianurii, de mai bine de un an. I-am trimis scrisori pe toate căile, oficiale și neoficiale, am trimis rapoarte, am scris articole. La Eurosfat, l-am întrebat direct ce părere are despre interzicerea cianurii în minerit. Mi-a răspuns politicos că este în analiză. Era luna mai 2016. Acum suntem în noiembrie, la 6 luni mai târziu subiectul este încă “în analiză”.
Ministerele și-au spus deja părerea - pro sau contra cianură - în rapoartele trimise către Cioloș, rămânând ca șeful executivului să trimită un punct de vedere final către Comisia de Industrii.Interzicerea cianurii ar fi, în acest context, un pas firesc.
Și totuși, acest lucru nu se întâmplă. Tu de crezi că Cioloș nu vrea să interzică mineritul cu cianuri?
Completează chestionarul și spune-ne părerea ta. Împreună vom hotărî cum continuăm această campanie și care ar fii pași următori pentru a pune presiune publică pe actualul Guvern.
Cu prietenie,
Roxana Pencea
