Nu am fost niciodată fani ai paradelor și ai festivismului ieftin de ziua națională. Câțiva ani la rând, împreună cu colegii mei din Campania Salvați Roșia Montană am mobilizat voluntari, am umplut câte un autobuz de 50 de persoane și ne-am dus la Alba Iulia pentru a-i urmări pe politicienii care mergeau acolo să facă băi de mulțime și pentru a le reaminti că Roșia Montană este în pericol. Ne pregăteam cu steaguri, pancarte și într-un an chiar cu un alai de nuntă (se căsătoreau Cianura cu Ponta). Era cea mai mare plăcere să urmărim carele televiziunilor și să le băgăm cu forța steagurile în cadru. Pentru că de bună voie frunza roșu-verde a Campaniei nu avea ce să caute pe ecranele televiziunilor. Scria în contractele de publicitate cu Gold Corporation.
Între timp, Roșia Montana a scăpat de pericolul iminent al exploatării cu cianuri. Deși acest pericol poate reveni oricând, localitatea a intrat pe drumul dezvoltării durabile prin includerea ei pe lista de nominalizări a patromoniului UNESCO.
Am avut astfel parte de un răgaz să ne uităm în jurul nostru... Și nu ne-a plăcut ce am văzut. Am văzut ”the big picture” (imaginea de ansamblu), cum ar spune englezul. Am văzut că amenințările care planează asupra noastră sunt multe și grave. Sunt amenințări la adresa sănătății noastre, a naturii din jurul nostru, a drepturilor și libertăților noastre de cetățeni cu greu câștigate acum 26 de ani.
Cel mai important lucru pe care l-am câștigat în lupta de 15 ani pentru salvarea Roșiei Montane a fost, poate, certitudinea că dacă lupți până la capăt, victoria este (aproape) sigură. Dar trebuie să lupți cu încăpățânarea celui care știe că e de ajuns să lași o sigură dată garda jos ca să pierzi.
Realizând această imagine de ansamblu, ne-am dat seama că treaba noastră nu s-a terminat, că nu putem pune armele jos și să ne vedem de viețile noastre. Așa că ne-am adunat ”armele” și ne-am apucat de lucru: pentru interzicerea utilizării cianurii în minerit, pentru drepturile oamenilor închiși în lagărele numite ”centre pentru persoane cu dizabilități mintale”, împotriva corupției din spitale, împotriva corupției din sistemul de gestionare a deșeurilor, împotriva corupției din exploatarea pădurilor, moment în care ne-am dat seama că această corupție e generalizată și vine, bineînțeles, dintr-un sistem corupt.
Acest sistem corupt este format din oameni, politicieni pe care noi îi alegem odată la 4 ani după care îi lăsăm în pace ”să-și facă treaba”. Această ALEGERE e mai importantă decât ne dăm seama. Atunci când ne cumpărăm pantofi îi verificăm cu atenție, să ni se potrivească, să fie confecționați cu grijă din materiale de bună calitate, îi probăm, comparăm prețurile și abia apoi îi cumpărăm. Dar nu înțeleg de ce atunci când punem ștampila pe un candidat/listă/partid, o facem fără să fim atenți la toate detaliile și fără să vedem dacă NI SE POTRIVESC.
Cu alte cuvinte, de ce ai alege un candidat care e cercetat sau condamnat penal pentru fapte (sprijinire de grup infracțional organizat, dare de mită, evaziune fiscală, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu, șantaj, cumpărare de influență, conducere fără permis) pe care TU nu le-ai face NICIODATĂ?! De ce l-ai trimite în Parlamentul României să facă LEGI pentru tine?
De ce ți-am scris toate astea de ziua națională când poate ar fi trebuit să-ți scriem urări de La mulți ani și vacanță plăcută? Pentru că DOAR UNIȚI putem învinge acest sistem corupt care ne macină pe interior și pe exterior. Haideți să facem împreună un cadou României de ziua ei și să o scăpăm de MÂNJIȚI. Haideți să ne luăm împreună angajamentul că nu vom vota mânjiți la alegerile din 11 decembrie.
SEMNEAZĂ ACUM
Forța noastră stă în implicarea fiecăruia dintre noi. Prin urmare, te invităm să semnezi petiția, să o distribui către prieteni, să distribui conținutul despre mânjiți pe facebook, să discuți cu familia și prietenii în aceste zile de sărbătoare.
La mulți ani!
Luminița, Raluca, Claudia, Roxana, Sorana și Tudor
