În urma declarațiilor privind modificarea legilor Justiției, din data de 23 august 2017, care au stârnit reacții controversate din partea societății civile, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a adus niște clarificări din care reținem:
”Este adevărat că eu, ca ministru al Justiției, puteam foarte simplu ca propunerile de modificare pe care le-am formulat să le inserez în proiectul de lege, să le trimit la CSM, dumneavoastră, societatea nici să nu cunoască acest lucru, după care să aflați conținutul, să vă vedeți în fața unui fapt împlinit. Asta e tehnica, asta e regula. Așa ați văzut de fiecare dată. Ai proiectul de lege, avizare, modificări, îl pui pe circuit și îl trimiți la Guvern și Parlament”.
Ce verificăm?
Dacă societatea civilă poate afla conținutul setului de proiecte de lege privind modificarea și completarea legilor justiției numai după ieșirea acestora din circuitul de avizare.
Verificare
Un set de proiecte de lege privind modificarea și completarea legilor justiției a fost pus în dezbatere în perioada octombrie-noiembrie 2016. In extremis, putem interpreta declarația lui Tudorel Toader în sensul în care nu ar mai fi fost nevoie de încă o formă de consultare, urmând ca Ministerul Justiției să preia și să insereze propunerile rezultate în pachetul final supus circuitului de avizare. Spunem in extremis pentru că „principiile” prezentate de Toader conțin diferențe majore față de propunerile publicate anul trecut. Chiar și așa, nu puteam fi puși de ministrul Toader în fața unui fapt împlinit, deoarece Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică precizează, în art. 7, alin. 11, că:
”Toate documentele prevăzute la alin. (2) şi alin. (10) lit. a) şi d) vor fi păstrate pe site-ul autorităţii publice responsabile într-o secţiune dedicată transparenţei decizionale. Toate actualizările în site vor menţiona obligatoriu data afişării”.
Prin ”toate documentele” înțelegem mai cu seamă cele menționate în alin 10, lit. d):
”minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum şi versiunea finală adoptată a actului normative”. [s.n.]
În plus, dacă aplicăm pentru legile justiției și Regulamentul 10/2009 (adoptat prin HG 561/2009), deducem din procedura de avizare că forma finală a fiecărui proiect de act normativ trebuie să fie ”însoţită […] de observaţiile instituţiilor avizatoare şi […] se transmite, prin grija iniţiatorilor, […] Consiliului Economic şi Social şi/sau Consiliului Superior al Magistraturii, […] în vederea obţinerii avizelor, […]” înainte ca această să fie pusă pe agenda ședinței de guvern. Astfel, conținutul proiectelor de acte normative ar fi devenit public la momentul înaintării lor către CES și CSM.
Actuala procedură de consultare privind setul celor trei proiecte de lege pentru modificarea și completarea legilor justiției este deja deficitară, deoarece Ministerul Justiției încă nu a pus la dispoziția publicului un studiu de impact cu privire la reglementările preconizate și nici măcar textele complete ale proiectelor de acte normative, așa cum ar trebui conform art. 7, alin. 2 al Legii 52/2003, respectiv conform art. 6, alin. 3, coroborat cu art. 33, al Legii 24/2000.
Ministerul Justiției a publicat, pe 23 august 2017, un document privind viitoarele modificări aduse legilor justiției, însă analiza noastră conduce mai degrabă la concluzia că documentul se înscrie în situația reglementată de Legea 24/2000 la art. 27-28, cea a tezelor prealabile.
Concluzie
Declarația lui Tudorel Toader este falsă. Dacă ar fi acționat conform principiului enunțat în declarație, ministrul Justiției ar fi încălcat legile 52/2003 și 24/2000, trecând astfel peste procedura de transparență decizională și continuând (în consecință) un obicei contrar principiilor democratice, folosit prea des în elaborarea legilor din țara noastră, obicei recunoscut și de către Tudorel Toader.
